Ați simțit că în viață vine una bună și apoi una proastă și tot așa, parcă toată viața se învârte într-o spirală între bun și rău - bine și rău - fericire și necaz?

A mai simțit cineva așa sau doar eu simt că-mi trăiesc viața așa de tumultos între fericire/extaz și nefericire/amărăciune?
Dacă da, de ce credeți că viața e așa de plină de serpentine montane și nu poate fi doar un drum plat și simplu? Oare de ce?

Asta e frumusețea, nu platitudinea

Nu, am simțit numai proaste una după alta. Ăsta e drumul plat la care te referi.
Lăsând gluma la o parte, dacă ar exista un drum plat și simplu poate fi ori unul numai de rău, ori unul numai de bine.Cred că ar trebui să te bucuri că ai și bine și rău. În plus, prea multă fericire plictisește la un moment dat, ca orice lucru monoton.E ca o melodie pe care o adori și o asculți non stop, însă la un moment dat dacă nu asculți și altceva(evident mai prost prin comparație, la acel moment cel puțin) ajungi să nu mai poți asculta acea piesă, să o urăști chiar pentru o perioadă.Ori atunci când îți plac cartofii prăjiți și mânânci încontinuu zile, săptămâni, până ajungi la saturație și îți vine să vomiți dacă mai auzi de ei.Atunci ai prefera o salată poate sau orice altceva ce până atunci ți se părea o mâncare mai rea.