Ati simtit vreodata ca sunteti pe drumul gresit in viata? Ca ati facut alegeri gresite? Ca ceea ce faceti acum nu va multumeste sufleteste? Ca nu mai aveti de ales si ca trebuie sa traiti cu propriile greseli?
Eu asta simt acum si nu stiu ce sa mai fac...
As vrea sa dau timpul inapoi sa fi facut alta facultate, sa nu fi plecat din orasul drag, sa nu fi parasit atatia prieteni, sa nu imi fi parasit dragostea doar pentru o cariera care nu mi-o doresc din suflet. Am crezut ca fac ceea ce trebuie...
Se intampla multor persoane, este vorba de acea dezamagire specifica marilor artisti sau poetilor melancolici... La vremea respectiva nu te-ai bucurat de timpul prezent, atunci te concentrai doar pe viitor. Vezi tu, viitorul este in tenebre, intotdeauna ceea ce ne imaginam este in contrast cu ceea ce se va intampla, chiar daca un anumit plan personal, un anumit eveniment se implineste, el nu se va desfasura in maniera, in felul si cu detaliile care erau in mintea noastra. Asa este viata.De asta cred ca uneori chiar felul de a visa cu ochii deschisi la viitor il ruineaza pe oameni, ii face sa se iluzioneze inutil. Daca ti-ai fi ascultat sufletul atunci, ai fi fost acum fericita.Dar ai vrut sa controlezi totul, sa fii singura ca o iei pe un drum drept si rational, ca numai studiile si viata profesionala sunt importante, ca fericirea oricum o vei gasi la capatul drumului.Nu am zis bine?! Sincer asta gandeai pe atunci nu-i asa?! Ai crezut ca sacrifici prezentul pe un viitor mai luminos.
Ei bine, intr-adevar ai facut greseli,si cea mai mare durere este aceasta a timpului care a trecut si orice ai face nu va mai reveni,chiar si amintirile in care ai vrea sa te refugiezi sunt ale unui trecut sacrificat. Imi pare rau de tine!
Acum,primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa accepti ca ai gresit, ca lucrurile nu mai pot fi schimbate si ca asta e existenta ta. Nu ma indoiesc, ca, probabil ai fost crescuta intr-o familie unde inca din copilarie ti-a fost impus sa inveti bine la scoala, sa fii cea mai buna, ca realizare e cea mai importanta, si mai tarziu tanara fiind ai mers cu principiul acesta inainte :ca sentimentele nu trebuie ascultate, ele te trag inapoi, ca a deveni cineva iti aduce multumire...
1.Incearca sa scrii undeva toate aceste.Ce-i drept nu stiu daca ai timp sau talent de scriitor, sau daca iti place, dar te-ar ajuta sa iti pui ordine in ganduri. Noteaza ceea ce te-a dezamagit.Cum ti-ai fi dorit sa stea lucrurile.Nu uita povestile tragice sunt cele mai bune romane!
2.Relaxeaza-te macar acum in preajma sarbatorilor, permite-ti cateva momente de odihna in care sa stai si sa faci ce ti-ai dori tu, nu permite nimanui sa te deranjeze.
3.Incearca sa iei legatura cu vechii prieteni. Ce-i drept sunt constienta ca multe s-au schimbat.Dar te vei simti mai bine cand vei sti ce s-a ales de fiecare.
3. Referitor la dragostea pierduta e cel mai greu.Nu stiu daca esti singura sau esti cu o persoana care nu te multumeste.Dar gandeste-te ca asta nu e totul, inca mai sunt multe alte lucruri care te poti bine dispune.Sunt milioane de femei in toata lumea care au stat o viata intreaga in casnicii nepotrivite si totusi asta nu le-a afectat.
Oamenii abitiosi,acei impatimiti ai muncii, care traiesc toata viata pentru un scop,inca din cea mai mica parte a copilariei(desigur sunt lauda parintilor).Dar oare nu vor fi candva dezamagiti? Este bine, nu zic ca nu. Unii isi pot sacrifica si sufletul pentru telul propus,ii pot calca practic in picioare si pe cei de langa ei.Ok deraiez de la subiect. Dar asta mi-aduce aminte de motivul lui Icar
Nu trebuie sa regreti nimic din ce a fost in trecut, nimic din alegerile luate, la vrema respectiva a fost exact ceea ce iti doreai.Cel putin stii ca ai ajuns unde ai vrut . Daca nu s-ar fi intamplat asta, nu ai fi avut incredere in tine, ai fi considerat ca nu esti in stare de nimic, dar macar acum poti fi mandra, chiar daca ai fi fost fericita cu alta profesie, ai fi ramas,, cu un ghimpe in coaste,, in alte circumstante.
4. Nu stiu daca esti sau nu atee.Dar in caz ca nu esti, ai incercat sa te rogi? Chiar si stiinta a recunoscut binefacerile sufletesti ale mersului la biserica si ale credintei. Incearca sa iti pui speranta in Dumnezeu, te vei simti mai bine.
Viata e ca un labirint cu mii de cai, si adesea nu e nimeni care sa te ghideze corect. Chestia asta cu psihologii, mi se pare chiar iritanta.Toata lumea ii trimite pe cei care sufera acolo, ca sa nu isi obosesca cateva minute din zi cu ei. Fara sa se gandeasca ca este totusi un strain, care il recunosti ca fiind prefacut, i se citeste ipocrizia pe chip. De multe ori oricat le-ai spune, nu iti ajung la suflet. In zilele noastre stii cata pregatire au?! macar atat de ai fi sigur. Oricat ai dori nu ai sa poti trasa acea linie clara intre psiholog si psihiatru, fiindca ca asa gandesc oamenii in tara noastra. Esti dispus sa iti cumperi cu bani liniste a sufleteasca. In asemenea hal am ajuns?! In cazul acesta, fara suparare, mai bine iti raspunzi tie insuti la neliniste si la intrebari...Asta e adevarul crud.Cine e trist e catalogat depresiv. Nimeni nu isi da seama ca tristetea are o cauza si un scop, nu cu medicamente se trateaza, suntem oameni e normal sa avem sentimente!
Sper ca am inteles problema si ca sfaturile mele te-au ajutat, nu o sa te simti bine cu una cu doua, dar macar poate te inveselesti. Nu uita toti facem greseli! Ce poti schimba schimba, impacate cu ceea ce a trecut. Maine e o noua zi. Succes!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Trebuie sa consulti un psiholog pentru astfel de framantari.
Timpul nu poate fi dat inapoi, asa ca te sfatuiesc sa traiesti viata pe care ai ales-o. Unele greseli pot fi remediate. Poti relua legatura cu prietenii tai, te poti intoarce in orasul drag tie 
De dragostea ta nu stiu ce sa spun, e foarte posibil sa aiba o alta relatie de atunci...
Răspunde
Salut! Probabil toti care am luat unele decizii in viata, pe unele le regretam. Oricum, nu ai de unde stii exact daca ai luat deciziile potrivite sau nu, pentru ca nu ai trait si "opusul".Iti recomand sa inveti din greselile care le-ai facut si sa nu le repeti cum se intampla uneori. Acum sa iti raspund la intrebarile tale: Da, am simtit uneori ca sunt pe drumul gresit, insa trecutul e trecut, nu-l putem da inapoi, trebuie sa-l acceptam asa cum e. Iti recomand sa nu te mai gandesti asa mult la el si sa regreti lucrurile care le-ai fi putut face in trecut si nu le-ai facut, nu are nici un rost! Gandeste-te doar la trecut numai cat sa inveti din el si nu-l mai regreta, e viata ta, ti-ai trait-o asa cum ai simtit atunci, tu ai luat deciziile, nu altcineva asa ca impaca-te cu ideea. Traieste-ti prezentul pentru ca el e important si nu trecutul. Daca vrei sa schimbi ceva in viata ta, niciodata nu e prea tarziu si nimic nu e imposibil, trebuie doar sa ai vointa. Fa pe viitor lucrurile care te fac sa te simti bine in asa incat sa nu le mai regreti!
Asta e şi povestea mea...Tocmai mi-ai descris ultimii 4 ani.Eu deja m-am obişnuit cu situaţia asta şi iau lucrurile ca atare.Mă aflu într-o situaţie greu de descris, am dat toate lucrurile peste cap, însă sper să fie totul bine. Încă mai caut căi de rezolvare pentru complicaţiile pe care le-am adus.Deşi nu ştiu dacă se mai poate face mare lucru.Sunt în prăpastie de prea mult timp, acum încerc să stau la suprafaţă.Şi încă am un zâmbet tâmp.Am încercat să îmi ocup timpul lucrând, citind, sau alte activităţi. Însă nu fac altceva decât să mă izolez tot mai mult de societate.M-am închis în mine atât de mult, încât prietenii mă întreabă dacă am ceva cu ei.Şi merg pe drumul ăsta de prea mult timp.Nu trece zi fără să îmi reproşez ceva, poate am ajuns la frenezie...Singurul lucru ce mă mai salvează e faptul că scriu.Şi asta mă eliberează enorm, e modul meu de a mă descărca de toată energia negativă. Când scriu, mă simt mai bine.Am un sentiment de apatie pentru tot ce e în jurul meu.Acum,doar sper în mai bine.Atât mi-a mai rămas.
Multumesc mult pentru acest raspuns! Chiar daca nu am explicat cu de-amanuntul ce e in inima mea, tu ai inteles. Sper sa fiu mai bine pe viitor.
Si ce daca te-ai izolat? Nu lua in seama criticile oamenilor! Fa doar ceea ce iti aduce un sentiment de multumire
Cand vei simti nevoia vei reiesi in societate, partea buna e ca din tristetea ta iese ceva folositor! Stii cat de putini oameni au talent la scris? Cei care ar vrea sa se dea mari cu asta nu pot.Pot doar oamenii de acest fel...Nu uitati faceti ce va face fericiti nu ceea ce credeti ca v-ar face acum sau pe viitor. Scuze de raspuns! Mie doar mi s-a parut ca si tu ai nevoie de ajutor ...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
