Aveți la școală sau la muncă oameni pe care nu îi suportați și sunt foarte enervanți?
Cum vă purtați cu ei?

Eu mă comport cu toți oamenii frumos în societate, încerc să fiu ca Iisus spre deosebire de atei care încearcă să fie ca Antihrist, ca Satana.

Îmi amintești de o tipă care mă înjura de pe alt cont și apoi o ardea că nu știa de existența mea de pe ăla oficial.
Dar lăsăm ipocriții în pace.

Nu prea contează ce facem sau ce am făcut noi, poate tu nu ești genul ăla de om.
Dacă nu îți poți schimba locul de muncă sau nu vrei, înseamnă că trebuie să rămâi acolo și să faci cumva ca acele chestii ce te enervează la ei să te enerveze mai puțin.
Nu știu ce anume te enervează la ei, pot să existe multe lucruri care te enervează și pe care nu le suporți și nu mereu să fie la ei problema.
Dar să dau un exemplu, cei de la criminalistică sau polițiștii (UNII, nu toți) folosesc umorul ca un scut, să nu îi afecteze așa mult emoțional tot ce aud și tot ce văd.
Ai putea încerca și tu.

Am o clasă de arogante

Nu mai am. Dar nici întrebările tale nu le mai suport, că spamezi. Te plictisești rău, mai îeși și tu pe afară, ia o gură de aer curat.

Nici eu nu mai suport răspunsurile tale inutile așa că o să-ți dau ignor.

Nici măcar nu înțeleg de ce contează cine ce întrebări pune, dacă puneau persoane diferite întrebările astea răspundeai altfel la ele sau nu mai era deranjant pentru că ce?

Da mai exista.In prima faza am incercat sa-i ignor, in a doua faza dupa un an am incercat sa ma port prieteneste si a functionat.In a treia faza am realizat ca fiecare om are povestea lui pentru care este asa cum este si mi-a parut rau pentru ei.

La scoala cat timp am fost nu m-am certat cu nimeni, eu sunt genul care se intelege cu toata lumea si devin simpatic cui ajunge sa ma cunoasca, adica oamenii care ma cunosc cu adevarat niciodata nu vor avea ceva cu mine si nici eu cu ei.

La munca era candva unul care ma enerva si imi punea rabdarea la incercare, m-a dus mereu capul si sa nu folosesc violenta, el asta cauta ca sa fiu dat afara dar m-am prins de asta repede. Lucrurile s-au limpezit dupa ce am avut o discutie serioasa cu acel personaj/

De obicei raspund provocarilor daca sunt foarte nervos, dar am si momente de calm cand nu intru in jocurile idioate pentru ca de cele mai multe ori nu duc nicaieri.

Nu stau în preajma lor dacă nu e necesar, iar dacă e, încerc să nu le bag în seamă comentariile.

Mnu chiar, mă înțeleg bine cu toată lumea, sunt tolerantă și prea calmă, trebuie să-mi greșească cineva grav ca să înceapă să mă enerveze existența acelei persoane, dar oricum de obicei spun ce mă doare și mă împac repede cu oricine. Ideea e că oamenii sunt dificili, toți, câți oameni, atâtea caractere, trebuie să-i accepți așa cum sunt și dacă cineva chiar face gesturi repetitive care te enervează, stai departe de el și ai rezolvat problema.