Am mare nevoie de ajutorul vostru, sa incep prin a va spune ca sunt deprimat si incep sa intru in depresie din cauza faptului ca nu am prieteni, nu am cu cine sa ies, sa vorbesc si stau prost la capitolul Socializare, am avut prieteni in liceu de atunci am ramas fara. Eu sunt genul de baiat care se intelege mai bine cu fetele decat cu baieti dar din cauza barfelor, a zvonurilor inventate de unii asazisi prieteni, sunt singur, nu am pe nimeni, sunt cativa care atunci cand au nevoie de ceva apeleaza la mine si se tine de capul meu pana ii ajut dar cand vreau eu sa ies cu ei sau sa le cer ajutoru, nu dau de nimeni, se fac de negasit. Am inceput sa merg la psiholog sa ma tratez sa vad ce pot face, am zis ca poate gresesc eu undeva dar mi-a zis ca nu, Tipa la care ma duc e fosta mea profesoara in Psihologie care ma cunoaste din scoala generala, eu de pe atunci si in liceu nu acceptam glumele proaste si mai ales bataia de joc si am pus o orecare bariera intre mine si ei. D-na psiholog mi-a zis ca am facut bine ca am venit la ea si ca am nevoie sa sparg aceasta bariera si pentru a reusi am nevoie de comunicare si sa ies in diferite locuri, localuri si sa ma bag cu lumea in seama chiar si cu necunoscuti ca cica sunt unele persoane deschise care intra in vorba cu tine chiar daca nubte cunoaste. Vreau sfatul vostru, ce sa fac sa fie si mie bine ca ma sumt ca ultimul ratat, am un aspect placut si sunt ingrijit, am nevoie sa ies sa socializez sa imi fac prieteni noi, cum ar trebui sa procedez?

Salutare! În primul rând trebuie sa ai incredere in tine si sa vrei sa te imprietenesti cu cineva. Poate tu, prin gândirea ta, nu ai incredere in oameni desi tu vrei sa te imprietenesti dar poate creierul tau nu iti da voie. Spre deosebire de tine, altii au prieteni si amici care îi trădează si le fac rau.Esti tanar, ai timp pentru prieteni, intai fa ce-ti place si dupa iti poti face prieteni, dar nu exclude comunicarea cu unii sau cu altii.

Bine,pentru inceput:
nu sunt psiholog calificat
asta e parerea mea personala
iti spun asta doar pentru ca trec printr-o situatie similara, dar nici chiar asa
nu vreau sa te critic, asta e cel mai important.

Cand nu mai ai pe absolut nimeni ramane familia, asta e un adevar indiscutabil.Parintii mei vorbesc la telefon mai mult decat mine si 90% di contacte sunt rude.Incearca asta de exemplu, vorbeste mai mult cu rudele despre ce te supara.
Poti chiar sa ii rogi sa iti introduca prietenii pe care ii au, persoane, cunostinte care nu te vor critica pentru cine esti.
Inteleg ca ai aceeasi problema si cu veciii? Greu de crezut ca nu ai niciun vecin de varsta ta care nu vrea sa mergeti la un film.
Chestia cu colegii este ceva natural, la mine in liceu 1/3 colegi nici nu erau din oras.Fiecare se afla in propriul drum in viata si oricat de buni prieteni ar fi cu cineva, aceasta va slabi cu varsta, motivele sunt multiple:facultate, slujba, relatie, familie etc.
Nu recomand asta dar siteurile de socializare AU FOST CREATE PENTRU ASTA.Eu am folosit un site numit wattpad si am scris despre ce imi place, si dupa un timp mi-am gasit prieteni virtuali cu care uneori vorbeam jumatate de zi.
Sunt SIGUR ca nu esti singurul care simte singuratate. Poti face parte dintr-un club, o echipa, in multe locuri pe care le vizitezi poti gasi persoane cunoscute, ia inapoi legatura cu colegii pe care te intelegeai.
Daca ai un hobby, poti uita FOARTE USOR DE SINGURATATE.

Incerc sa relationez si sa imi fac prieteni noi, de asta am nevoie acum, am 22 de ani

Bună! In mare parte ai dreptate dar degeaba o plac eu daca ea nu se uita la mine sau nu ma place

EȘI SEARA IN CLUB, FI INDRAZNET, fi increzator, iesi in parc!

Eu cand n-am cu cine iesi, imi sun verisorii. Am 7 in total, unul/una din ei mereu se gaseste sa fie plictisit(a). Incearca si tu sa-ti contactezi verii si sa iesi cu ei mai des.