Bună...
Am o întrebare. Cum să rup o prietenie cu cineva, fără a răni acea persoană prea tare?

Am încercat totul, de la mesaje, la spus verde în faţă, de la a încerca să devin insuportabilă pentru a determina acea persoană să mă urască, până chiar la jigniri, dar nimic nu merge.

Devine insuportabil să mă prefac că sunt prietena cuiva care mă scoate din sărite 25/24.

Dar totuşi e deranjant şi când vezi acea persoană cu care ai împărtăşit mulţi ani de prietenie şi clipe frumoase plângând din cauza ta, iar din cercul de prieteni jumătate să te creadă o fiinţă fără suflet, le este greu să înţeleagă că am încercat să îi spun frumos şi nimeni nu înţelege cum mă simt eu lângă acea persoană.

Nu mai împărtăşim niciun interes comun, nu mai e cum era înainte...

Ca să spun verde în faţă: Chiar vreau să scap de ea, aş vrea să uite că exist, dar fără ca acest lucru să o rănească.

Ajutor?

Îi explici frumos că nu mai puteți fi împreună. Te întreabă de ce, și răspunde-i că nu vă potriviți mai în nimic.(îi dai și exemple).Nu poți să nu fii rănit. Tu nu o căuta, dacă te caută ea, nu-i răspunde. Timpul uită totul. Fă în așa fel să te simți tu bine.

Am încercat, dar nu suport să văd cum începe să se întristeze şi apoi îi dau lacrimile, zice "ok" şi se duce la baie, ca mai apoi să îmi trimită mesaje întrebându-mă de ce, iar eu să nu ştiu să-i răspund. E aceeaşi poveste de FIECARE dată.

Încerc să o ignor, dar suntem în aceeaşi clasă, şi e cam greu, fiindcă ea nu mă ignoră.

Buna...
Povestea ta se aseamana cu a mea.
M-am certat si eu cu "cea mai buna prietena" acum 1 an.
Devenise prea superficiala, era usor influentabila si totodata prea manipulativa.
Stia foarte bine sa-i atraga pe cei din jur, sa-i joace pe degete, de aceea in cercul nostru era vazuta mult mai bine decat mine.
Dupa ce ne-am certat, evident toata lumea ma arata pe mine cu degetul, spunand ca sunt nesimtita, ca am barfit-o si ca m-am purtat urat cu ea.
Nu mai spun de faptul ca incepea sa planga la toate usile, sa faca pe victima iar lumea incepuse sa se uite cu dispret la mine, ceea ce m-a deranjat. Eram singura impotriva tuturor...
M-am exclus singura din cercul ala si de atunci nu am mai cautat prieteni.
Ma intelegeam bine cu o colega care inainte imi spunea mereu sa renunt la prietenia mea cu fata aia.
Imi pare rau ca nu am ascultat-o, sincer, pentru ca nu as fi suferit atat... Acum ma inteleg foarte bine cu ea, iar fosta "bff" e foarte geloasa, si incearca sa ne desparta.

Cazul tau e delicat...
Daca spui ca nu a mers nici cu mesaje, nici verde-n fata, inseamna ca persoana respectiva e chiar tampita...
Totusi, cei din cercul tau nu ar trebui sa te judece, ci sa incerce sa te inteleaga, sa te sprijine.
Cred ca ti-ar fi mai bine fara ei...
Ar trebui sa te accepte asa cum esti, nu sa se lase influentati de ce spun altii.
Ti-as spune sa mai incerci sa vorbesti fata-n fata cu persoana respectiva, iar daca nu merge, evit-o pe cat posibil, trateaz-o cu indiferenta.

Nu stiu daca te-am ajutat in vreun fel, dar sa stii ca pari o persoana de treaba si cu capul pe umeri.
Sunt sigura ca vei gasi singura rezolvarea!

Later edit: Ai scris romane, asa ca a trebuit sa scriu si eu un raspuns pe masura.

Zi-i să nu-ți mai pună întrebări la care nu ai răspunsuri. Îți este greu și pentru tine. Nu sta cu ea doar că plânge după tine. Poate doar s-a atașat. ( "de ce" e întrebarea care nu poți răspunde niciodată).

Mulţumesc pentru sfaturi, povestea ta chiar seamănă mult cu a mea.

Am reuşit de câteva ori să o fac să se supere pe mine, dar peste max. 1 oră, îmi întindea mâna şi cerea o împăcare, ştie cum să mă manipuleze foarte uşor, îmi cunoaşte toate punctele sensibile, ştie că nu pot spune cuiva "Nu." în faţă, ştie cum să se scuze pentru toate relele pe care mi le face, ştie cum să îmi vorbească pentru a mă emoţiona, ştie că în spatele personalităţii mele dure, de neclintit şi foarte stabilă, pe care încerc să o afişez, se află o persoană foarte timidă, care atunci când vine la şcoală, o ia prin spate, pentru a evita cât mai mult contactul cu alte persoane, ştie că pot plânge din orice, dar ştie şi că nu o fac când sunt alţii prin preajmă. Ştie foarte multe despre mine.

Ea a fost prima prietenă căreia i-am arătat afecţiune, prin cuvinte frumoase, şi nu fac asta niciodată, încerc să fiu distantă şi rece pentru a nu mă ataşa prea mult. Ştia cum să îmi răspundă la afecţiune: rece, dar totuşi linguşitor.


Şi mi-ar fi mai uşor să spun "Nu" dacă aş fi o fire mai sociabilă, dar îmi este greu să îmi fac prieteni, şi sincer nu prea vreau prieteni noi, fiindcă nu sunt de încredere.

Singura persoană care îmi oferea stabilitate şi afecţiune în acelaşi timp, este verişoara mea, pe care o văd odată la minim 2 ani, şi asta mă răneşte groaznic.

Nu am mulţi prieteni, şi nici nu vreau.

Dar cum am deviat de la subiect...
Nu îi pot spune în faţă, îmi este imposibil, pur şi simplu mă blochez şi devine o situaţie ciudată.

E prea apropiată de mine şi ştie prea multe, nu e de încredere şi nu pot scăpa de ea. Când m-am angajat în prietenia asta nu ştiam că o să fie ca o căsătorie.

Mulţumesc mult pentru sfaturi şi pentru cuvintele frumoase, o să fac acest mare pas luni, şi, dacă doreşti o să îţi spun cum a decurs totul.

Aş mai avea o problemă, dacă doreşti să mă ajuţi, tot legat de prietenii, dar e mai personal, deci îţi pot spune doar prin Mesaj Privat, să mă anunţi dacă binevoieşti să mă ajuţi.

O zi bună.

Nu ai pentru ce.
Cred ca fiecare dintre noi am fost implicati intr-o situatie asemanatoare...

Bineinteles, sunt aici ca sa ajut!
Astept mesajul tau!
Ma bucur ca te-ai decis sa faci acest pas.

Ţi-am trimis mesajul, şi sper să nu te plictisesc prea mult cu problemele mele. ^-^

Îţi mulţumesc pentru ajutor!