Bună! Am și eu o mică mare problemă în relația cu mama mea. De multe ori, țin să cred ca nu se comporta ca și o mamă în adevăratul sens al cuvântului. Nu îi convine nimic din ce fac, cu toate ca am încercat să o mulțumesc prin, continuarea studiilor și permis luat. Dar pentru ea, nu sunt suficiente și parcă mereu o văd veșnic nemulțumită. Ea nu lucrează și tot se plânge ca tata care are un job nu îi oferă atenție. Se uită mereu la alte persoane și compară, ba pe alți soți care oferă mai mult, ba alți copii care au studii mai superioare. Nu înțeleg de ce această nevoie a să se comparare. Probabil o fi și prin ce a trecut cu mine. Când eram mică, am stat mai mult prin spitale, am avut o problemă la coloană care a necesitat operație și acum îmi scoate ochii și pentru asta. Ca ea a stat cu mine 3 luni în spital și ca nu a știut de casă și ca lui tata nu îi pasă, ba ca e vina lui ca dacă el nu era cu ideea să mă conceapă, totul era ok. Dar tata, mi-a asigurat financiar toate costurile aferente.
Acum, altă nebunie. Mi-am făcut și eu relație, și îmi scoate ochii ca m-am culcat cu acel băiat cu care am fost trei ani împreuna. Doar ca în cele din urmă, ne-am dat seama ca avem diferite concepții și nu am mers mai departe. Asta e, oricine greșește, nu mi se pare ok sa îmi scoată ochii ca am avut relație cu un băiat, am 31 de ani. Încerc să o dau la pace cu ea. Când e tata acasă se comportă frumos cu mine, când este plecat se dezlănțuie războiul. Mai pune seamă și pe vrăji ca avem o vecină care se tine de capul nostru de câțiva ani dar am impresia ca este mai mult de atât. Orice băiat pe care îl întâlnesc, nu este bun, toți au defecte. Ba ca vrea să se mute la mine ca sunt singură la părinți, nu e ok nici așa ca ea crede ca mă ia pentru ce dețin și nu pentru mine ca persoană. Dacă vreau să mă mut eu la el, intervine iar ca mă duc în casa străină și ca voi fi sluga Am terminat o postliceală dar momentan nu mi-am găsit un loc de muncă, deoarece multe sunt cu relații și bani. Îmi doresc să mă axez pe altceva în viitor, cum ar fi o cosmeticiana dar deși i-am zis de asta, îmi spune ca mai bine stau liniștită acasă și ca nu are rost. Parcă îi convine să stau așa fără niciun țel. M-a exasperat. Voi ce sfaturi îmi dați?

Mama ta din cele ce ai scris nu este in deplinatatea facultatilor mintale.
Nu ai cum sa reprosezi fetei tale faptul ca acum +20 de ani ai stat cu ea in spital 3 luni de zile, nu este normal si nici firesc
Majoritatea parintilor nostri au facut sacrificii pentru noi mai mult sau mai putin, dar nu ne scot ochii pentru asta
Este clar ca ea sufera de o tulburare mintala, lucru care o macina
Faptul ca ea nu lucreaza cu atat mai mult nu-i da dreptul sa judece pe altii care o fac!
Ce sfat as putea sa iti dau? decat sa iti gasesti un job si sa pleci din casa aceea, altfel vei trai mult timp intr-un stres, stresul te va imbolnavi intr-un final!
Daca pleci din acea casa nu inseamna ca o renegi ca mama, desi ea asa va interpreta, ci pleci ca sa iti fie tie mai bine.
Nu poti schimba conceptiile si prostiile unui om matur, exista si un proverb englezesc in acest sens, tradus spune asa " Nu poţi învăţa un câine bătrân trucuri noi"

Păi asta e și ideea. Să plec să îmi fac un rost. Și la acest capitol a avut de comentat. Cum ca, nu m-aș descurca fără ea și ca ar fi un eșec totul. Țin să cred ca ma urăște. Ba chiar tipul in cauză a vrut sa ne mutam împreuna și sa fim doar noi doi. Dor ca s-a băgat și i-a zis ceva de genul … vrei să îmi iei fata de lângă mine? Și acel băiat a plecat fără să se uite în urmă. Nici nu mă suporta câteodată dar nici fără mine nu vrea să fie. Nu o înțeleg deloc.

Nu era baiatul potrivit, atata timp cat tu esti majora si el la fel, daca era barbat si era pentru tine nu renunta la tine
Dar si tu trebuie sa faci ceva in acest sens nu sa fii o intretinuta ca mama ta!

Păi după trei ani, a vrut pauză. pur și simplu fără nicio explicație. Și eram și cu examenul auto pe atunci. Realizezi cum m-am simțit în acel moment. Am pus siguranța ca ne‐am cunoscut la biserică și ca ar fi om bun. M-am înșelat.
Știu asta și tocmai de acea îmi doresc să îmi mai suplinesc cunoștințele și să îmi găsesc un job dar văd ca mama nu mă susține. E genul aeriană. Nu am auzit niciodată cuvinte de la ea : Te iubesc, sunt mândra de tine, hai ca poți, nu te da bătută "

Sfatul meu e fugi, cauta de lucru, fii independenta, varsa pe tine frustrarile din viata ei, esti majora, poti avea ce iubit vrei, te poti culca cu cine doresti tu, nu e fericita in casnicia ei tocmai de aceea le compara cu altele, poate fii predispusa si la a insela din aceasta cauza, daca tatal tau munceste mult si nu e prezent incasezi tu in locul lui care esti prezenta acolo, trebuie sa te muti cu prima ocazie, chirie nu conteaza, doar sa ai liniste, langa ea te-ai convins ca nu o sa ai parte.

Daca ai 31 de ani si depinzi de fericirea mamei tale, deja e red flag imens. Ia-ti orice loc de munca pentru inceput, astepti sa te redresezi cu banii, si te muti de urgenta in chirie. E viata ta, nu a mamei tale. Tu ai nevoie sa realizezi clar, ca viata ta, nu ar trebui sa fie traita dupa steptarile nimanui. Las-o pe mama ta sa fiarba in sucul ei propriu si tu vezi-ti de treaba ta. Oamenii se despart de parinti financiar si moral, de la 20 de ani, nu de la 30-40.
Din ce vad in poza, esti o femeie frumoasa si destul de increzatoare, de ce alegi sa depinzi de parintii tai, cand ai toata viata in fata sa o traiesti cum vrei tu?
Locuri de munca se gasesc pe toate gardurile. Este nevoie doar de vointa din partea ta, de a munci unde vrei tu sa muncesti.
Si pe de alta parte, e si normal ca ei o sa te comande cum vor ei, pentru ca stai in casa lor si pe banii lor. Aici ei au o putere asupra ta si nu prea esti in pozitia de a negocia cu ei mare lucru. De asta iti sugeram sa te muti cumva de langa ei si sa fi independenta.

In primul rand prin faptul ca mama ta nu are de lucru ajunge sa fie asa cum este, mai cunosac persoane, se plictiseste si in ideea ca trebuie sa faca ceva te-a gasit pe tine. Rezolvarea este o discutie matura in prima faza, sa-i povestesti ca vrei si tu ceva de la viata iar ea sa inteleaga. Daca nu merge, si presimt ca nu merge pana nu-si gaseste de lucru, incerci sa o eviti, adica sa fii mai putin in preajma ei. Legat de munca, descoperati pasiunea cea mai mare si incearca sa o faci profesie, daca poti mai continua studii.

Nu te uraste absolut deloc mama ta, ii este teama, se teme ca te pierde, vrea doar sa te stie aproape de ea si pentru ea mai ales pentru clipele cand ii va fi mai greu. Nu te consuma, lupta pentru viitorul tau si sfatuieste-te cu prietenele aproapiate.

Sa-ti vezi de viata si sa iei singura deciziile pentru tine, ea probabil nu va fi multumita niciodata orice ai face asa ca nici nu are sens sa te complici, fa ce crezi tu ca este mai bine pentru tine, nu te lua dupa ea.

Ea e genul de persoana căreia nu ii convine nimic. Tot timpul a știut doar sa ma compare cu X și Y. Fiecare om e bun în felul sau.
Aici te înțelegi cu ea bine, după ceva timp se schimba.
Nu știu cu ce am greșit eu sa merit acest lucru.

Nu ai gresit cu nimic, nu poti sa-ti alegi parintii, sunt asa cum sunt.

Chiar și Biblia spune "va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa". Poate ar trebui să te conformezi.

Eu nu te inteleg pe tine, de ce la 31 de ani mai stai in casa cu parintii tai si inca mai suporti ce zic ei?
La varsta asta trebuia sa fi maritat si sa ai si copilasi, fara sa le ceri lor nimic.
De ce nu-ti iei de munca?
Orice gasesti este buna, decat sa stai pe spinarea parintilor si sa-i dai strai de nervi maica-tii sau tu sa te plangi, fiindca aici are si ea dreptate, ia-ti de munca, orice!

Bineînțeles că am dorit sa fiu pe cont propriu dintotdeauna. Doar ca fiind singura fiica, ai mei m-au răsfățat destul de mult. Nu am simțit niciodată cum este sa nu ai ceva. Și datorita problemelor de sănătate pe care le-am avut, și-au spus cuvânt. Iubirea lor a fost combinată cu mila datorita celor întâmplate. Și de aceea nu au fost niște părinți exigenți. Mama este ea mai acida sa zic asa. Nu ii convine nimic. Nu e vorba doar de persoana mea. Am discutat cu ei despre un loc de munca, ba chiar vreau sa îmi mai continui studiile, doar ca pe alta specialitate de data aceasta. Și mi-au zis și ei ca atât timp cât sunt ei în putere, mă susțin și nu e necesar sa am un loc de muncă, momentan.
Cât despre măritat și copii. E alta poveste. Cu cine era sa îmi întemeiez o căsnicie, cu unul care după trei s-a trezit ca vrea pauza sau cu celalalt după patru luni de când mi-a dat inelul, dădea mesaje la altele? Copii se fac, dar cu cineva a de încredere și cum în ziua de azi cam toată lumea poarta măști...

Eu cred ca tu gasesti cusururi la toata lumea si te complaci in situatia in care esti, ca altfel ti-ai lau de munca si te-ai cara de acolo, fara sa mai te bazaie nimeni la cap si capabils a-ti gasesti un barbat, intr-un final.
Cu cat trec "imbatranesti" cu atat iti pierzi sansele sa dai peste un baita bun fiindca raman neinsurat numai "ciudatii" sau divortatii.
cat despre job, eu zic sa pui mana sa-ti acuti acum, pana apuci sa faci ceva experinta pe undeva, ca nici baieti cu servici si situatii serioase nu s euita la o casnica sau intretinuta de parintii ei, la o varsta atat de inaintata.
Nu uita, parintii tai pot dispare si maine de pe fata pamantului si tu nu ai nici o profesie, nici o experinta demunca, nimic si daca nu afcia cum ceva, dupa 40 de ani nu te mai angajeaza nimeni decat la munca de jos.
Parerea mea este sa mai tai din pretentii ca nu mai esti la varsta cand mai ai timp sa strambi din nas si sa fii realista ca sansele tale se diminueaza pe zi ce trece.