Cati copii va doriti si ce vreti sa fie? Eu vreau 2, fata si baiat neaparat! Sau macar 2 baieti, daca ies doua fete morrrr.

Asa zicea si o ruda de-a mea, si acum are 3 fete ( eu am fost mai norocoasa, mi-am dorit un baiat si asta si am ).

Ori vrea o fata ori un baiat si o fata.

Nu ai sa mori tu doar din asta. Si daca ies doua fete, mai faci inca un copil, si daca iese tot fata, mai faci unul si tot asa: garantez ca ultimul va fi baiat

Daa, sa fac 5 fete si dupa aceea al 6-lea copil sa fie baiat. Marfa. Nu vreau sa fiu soacra mica!

Nu mi-am dorit niciodata sa am copii si nici nu imi doresc. In primul rand nu imi plac, nu as avea rabdare si nici nu imi doresc asa o responsabilitate, iar in al doilea rand, vreau sa fac multe alte lucruri pe viitor, pe care nu le-as putea face (sau nu in totalitate) avand un copil sau mai multi.

Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Nu vrei copii? Iti garantez ca poate veni clipa cand ii vei dori cu ardoare si nu-i vei putea avea...si ce vei face atunci? Ce doresti sa faci pe viitor? Cariera? Daca vei ramane intr-un carucior cu rotile ce vei face? Vei mai putea face cariera? Nu vreau sa ti se intample aceste lucruri, Dumnezeu sa ne fereasca pe toti, dar imi doresc sa fii mai realista si sa iei toate necunoscutele in calcul, ca mai apoi sa nu fii foarte dezamagita cand vei intampina vreo greutate. Copii sunt cel mai frumos dar de la Dumnezeu pe care il poate da unei familii. Sau poate nici familie nu-ti doresti. Si sa iti mai spun ceva, lucru pe care poate nu il sti. Rodul dragostei intre un barbat si o femeie sunt copii; altfel nu poti spune ca este dragoste, decat atunci cand ingaduie Dumnezeu ca unul dintre cei doi parteneri sa fie steril. Sa-ti lumineze Dumnezeu mintea ca sa-ti schimbi gandurile de acum.

Cinci mai mici fac mai mult decat una mare

Ma indoiesc ca va veni clipa in care sa imi doresc, dar presupunand prin absurd ca va veni, nu vad ce m-ar putea opri sa am. Iar daca nu as putea sa am, cu siguranta as adopta unul, nu ar conta asta pentru mine.

Nu doresc neaparat sa ma dedic in totalitate carierei, insa imi doresc una cat de cat decenta si am planuri si in aceasta privinta. Si nu consider deloc ca sunt nerealista, ba dimpotriva, din moment ce sunt foarte constienta in legatura cu ceea ce implica cresterea unui copil si stiu sigur ca nu vreau asta. Nu consider ca asta e singurul scop al oamenilor sau ca exista acelasi "drum" in viata pentru toti, adica terminarea studiilor, casatorie, copil si asa mai departe si nu cred ca un copil este cea mai mare realizare pe care o poate avea un om. Aproape oricine poate avea un copil, nu mi se pare nimic special si exista oameni care au lasat in urma lor realizari de mii de ori mai importante decat un copil, lucruri mult mai valoroase.

Se subintelege din ce am spus ca nici familie nu vreau, iar daca am sa am un partener stabil (ceea ce nu cred), nu am sa ma casatoresc in mod legal si "traditional", sa spun asa. De unde sa stiu ca dupa cativa ani nu va aparea o rutina in viata noastra, iar apoi va trebui sa trecem prin nenumaratele lucruri pe care le implica un divort? Daca nu suntem casatoriti legal, atunci cand ne saturam unul de celalalt, fiecare o apuca din nou pe propriul drum si asta este. Dar nu cred ca se va intampla asta, fiindca urasc rutina de orice fel si ma plictisesc repede.

Am auzit de nenumarate ori treaba cu "rodul iubirii" si "darul de la Dumnezeu", insa o relatie nu trebuie sa decurga intotdeauna asa, fiind aspecte mult mai importante intr-un cuplu. In plus, inevitabil intervine rutina, iar atunci cand te vezi cu un copil si cu cineva de care te-ai saturat, nu prea mai ai ce sa faci, fiindca e ireversibila situatia. Prefer sa nu am o astfel de viata.

Sunt destul de egoista si iresponsabila, din moment ce ma pun intotdeauna pe mine pe primul loc, dar mi se pare complet normal sa fac asta. Nu toti oamenii ar trebui sa aiba acelasi traseu al vietii, din punctul meu de vedere. Si inca ceva- sunt atee.