Cine are timp, rog să citească.

Am 22 de ani. Sunt măritată de 1 an. El este mai mare decât mine cu 9 ani.

Avem o relație și o căsnicie fericită și nu ducem lipsă de nimic.

Când ne-am căsătorit, eu având 21 de ani iar el 30, m-am mutat la el în Sibiu. Eu sunt de fapt din Sv. Am lăsat totul în spate și am venit cu el aici, ducem o viață foarte bună. A fost sacrificiul suprem făcut de mine, cel de a pleca la Sibiu. Însă și el de asemenea, m-a așteptat 3 ani să termin facultatea după care a mă muta de tot la el. Amândoi am făcut sacrificii mari pentru relația noastră.

M-am obișnuit în Sibiu, e frumos și am lângă mine omul iubit, plănuim să avem și un copil în viitorul apropiat.

Problema este că. mi-e foarte dor de familia mea. Sunt 300 și ceva de km distanță între noi. Eu și soțul meu suntem la serviciu și nu ne permite timpul să mergem în vizită la familia mea decât în concediu foarte puțin.

Nu am nici prea mulți prieteni aici în Sibiu, cam toți sunt falși și orbiți de tot ce înseamnă bani și lume bună, distracție și nu am ce să discut prea multe cu ei.

Mă apucă uneori o tristețe și un dor de casă.

Ce aș putea să fac? I-am propus soțului meu să ne mutăm la mine în Sv dar răspunsul a fost nu. Pentru că lucrează în MApN, e ofițer și nu se poate muta cu serviciul acolo și e adevărat, în Sv nu poate profesa în domeniul lui.

Ne iubim foarte mult și nu vreau să plec nicăieri de lângă el. Dar uneori mă apucă dorul de casă și de familie. Mă simt cumva la mijloc. Oricum, cu el este bine, îmi face bine. Atașată mult de ai mei fiind, mi-a fost greu când m-am mutat și acum le duc dorul.

Are cineva un sfat pentru mine? Cum să mă detașez mai mult de gândurile legate de acasă. Nu înțelegeți greșit. Sunt fericită și ne înțelegem, nu e vorba despre asta. Ci despre dorul meu de acasă. Aș vrea să fie mai aproape, să merg mai des.

În momentul în care decizi sa îți întemeiezi o familie iti asumi și faptul ca de acum te vei dedica mai mult noii familii decât familiei de proveniență. Trebuie sa te integrezi, sa reușești sa îți construiești noua viata și din punct de vedere social, ieșiți împreună mai mult și cu prietenii lui, cunoașteți oameni noi prin diverse activități.
Din ce spui tu cu dorul asta de familia de origine pare ca nu erai prea pregătită de pasul asta asa mare.
Poate doar ma înșel.

Tu ai intemeiat o familie. O familie poate fi formata si din 2 persoane pana apar copiii. Ma bucur ca esti fericita in casnicia ta. Dar parintii, rudele raman mereu in urma. Poate incercati cumva sa va aranjati programul pentru a putea vizita mai des. Voi va claditi viitorul vostru. Poate familiile voastre sa vina in vizita din cand in cand. Nu te poti intoarce mereu, cred ca in asta si consta viata de adult, viata de familie. Ai noroc ca el te face fericita. Restul depinde de timp.

Daca au timp pot ei sa vina, sau mergeti voi cand aveti putin liber.
Stiu ca e greu departe de parinti.

Du te mai des acasă. Ce dacă sunt 300 km. Ia ti permisul sau chiar și cu trenul și mergi de câte ori ai ocazia în weekend. Eu am făcut multe călătorii de weekend, la distante și mai mari și e chiar plăcut.

Am fost pregătită, doar că mi-a fost mai greu la plecare. M-am obișnuit acum, a trecut un an deja. Dar ca orice om, duc și eu dorul. Și doar în concediu pot să merg, de asta mi-e greu.

Așa e, vine timpul să ne luăm zborul din cuib la un moment dat. Tocmai de asta, pentru că mă face fericită și ne înțelegem, asta mă face să mă simt mai bine și nu regret nici o clipă alegerea asta de a veni cu el. O să vedem cu timpul. Când apar copiii, cu siguranță nu o să mai am așa mult timp să mă gândesc acasă.

E greu dar timpul le rezolvă pe toate. Acum m-am obisnuit, însă la început a fost mai greu. Și a trecut doar un an. O sa mergem când se poate.

E distanță mare. Mai mult timp fac pe drum și cred că apuc să stau doar o zi acolo. E obositor pentru că nu am timp să mă odihnesc că trebuie să fiu iar pe drum a 2 a zi. O sa vedem, poate găsim o soluție.

E în regula și în concediu, crede ma. Ar fi destul de aiurea pentru iubitul tău sa mergi mereu la părinți. Trebuie sa te detașezi cumva.
În rest, cheamă i pe la voi din când în când, întâlniți va de sărbători și vorbiți cât mai des. E ceva normal ce trăiești

Of. Ce face Romania din oameni. Din cauza locurilor de munca, ingreuneaza situatiile.
Eu de 4 ani stau departe, tot cam 300km de casa. Iar in ultimii 2 ani din cauza lucrului, nu am timp nici in weekend sa stau, dar sa mai trec pe acasa.
Uneori ma gandesc ce diferent e intre a fi aici sau in alta tara. Tot de 2 ori pe an merg acasa.
Oricum, nu prea ai ce sa faci. Schimbati locul de munca. Nu trebuie sa fie asa. Undeva unde sa fie mai lejer, sa aveti mai mult timp liber, sa puteti merge pe acasa. Eu unul asta intentionez sa fac.

Când te-ai mutat la Sibiu cu el,erai conștientă de ceea ce urma să se întâmple,poți să vorbești cu ai tai pe WhatsApp, nu poți să îi ceri sa se mute cu tine in Sv, evident că nu ar renunța la cariera lui așa ușor, daca stăteai într-un oraș la fel sau mai bun ca Sibiul poate optiunea asta era de luat in calcul.
Nu poți să te ancorezi mereu în trecut doar fiindcă este comun și plăcut, nu câștigi nimic din asta, nu lasă amănuntul asta mic sa îți distrugă relația.
Oricum peste vreo 15 ani probabil ai tai o sa moară, obisnuieste-te de pe acum că ei nu mai sunt langa tine cum au fost acum 10 ani, o sa fie mai rău dacă te muti înapoi la Sv, ai o viață nouă acum, poate nu acum dar peste vreo3 ani o sa îți placă viață pe care o ai acum, nu strica ce ai!