Buna! De ceva vreme parca nu îmi mai găsesc locul nicăieri. Eu in prezent lucrez in București. Stau aici in chirie de câțiva ani, dar eu sunt din alta zona. Am venit aici pentru ca "acasă" nu am unde lucra, iar aici sunt mai multe porți deschise. Problema e ca am ajuns la concluzia ca nici in București nu ma simt chiar ca acasă. Câteodată as vrea sa ma întorc la mine in zona, pentru ca acolo am familia, rude, prieteni, dar știu ca acolo nu sunt locuri de munca, nu am atâtea chestii ca aici (mall, locuri in care sa mergi, ștranduri vara, multe chestii nu-mi vin acum toate in minte, înțelegeți voi). Adică când sunt acasă îmi lipsesc astea, iar când stau in București îmi lipsește casa.
Cumva, nici acolo nu e bine, dar nici aici. Și ma gândesc serios ce naiba fac? Plătesc chirie pana când? Ar trebui sa ma hotărăsc dacă rămân in București și fac rata pe 30 de ani la apartament sau ma întorc la mine acasă, dar ce naiba fac cu munca? E complicat. Dacă înțelegeți sentimentul ajutați-ma cu un sfat din suflet. Thank u

Stai in Bucuresti daca acolo unde ai vrea tu sa fii nu ai ce sa muncesti. Dar continui sa platesti chirie.

Și sa plătesc toată viața mea chirie? O sa fac copii ii țin in chirie … la bloc…

Trebuie să analizezi unde sunt mai multe avantaje decât dezavantaje și decizi ce vrei.

I can tttttttttt

Înțeleg, unele decizii sunt mai complicate

Tu unde ai rămâne?

Ai putina rabdare, mai ales daca vrei sa ai si copiii. Nu crezi ca e mai bine sa iti cumperi casa impreuna cu ala cu care o sa ai copiii?

Eu cred că aș rămâne acolo unde am ce să muncesc. Și din când în când aș merge să îmi văd și rudele să îmi treacă dorul.

Și cu chiria? E f greu sa cumperi o casa in București… eventual un apartament in rate.

E cam dificila situatia, acasa ai familia si oamenii cu care sa stai dar nu ai oportunitatile din Bucuresti privind locurile de munca si multe altele, dar in capitala nu ai oamenii si te simti singura. Chiar e dificil de dat un verdict, tu inspre ce bati? pune in balanta avantajele si dezavantajele si vezi ce iti convine mai mult, eu unul clar n-as mai ramane intr-un oras unde nu am pe nimeni, ar merge o perioada dar dupa ar interveni monotonia ca nu voi avea ce face.

Știu. Exact asa ma simt eu. Pe de alta parte ma gândesc ca la mine in oraș am casa, am totul făcut, iar in București stau in chirie și nu beneficiez de luxul de acasă ca sa zic asa. In plus eu crescută la curte, ma
Oftic oarecum când ma gândesc ca as îmbătrâni intr-un apartament cu copiii mei, pentru ca mai mult de un apartament in rate nu mi as permite sa cumpar la ce prețuri sunt pe aici.
Dacă merg acasă pur și simplu nu am unde lucra. Și dacă sa zicem ca îmi deschid ceva, exista șanse sa nu am profit acolo. E f complicat. Și ma mai gândesc și la copii. Ma uit la copiii din București și îmi pare rău sincer de ei când ii văd ca se joaca in curtea blocului unde nu au spații verzi sau nu au prieteni in vecini. eu am avut o copilărie frumoasa cu copiii de pe strada...
E puțin aiurea. nici acolo nu e bine, dar nici aici

Pe de alta parte mi-as dori ca urmașii mei sa meargă la o scoala buna in București apoi ma gândesc ca " dar ce? Nu se învața carte peste tot?" Adică sunt total dezorientata. am ajuns intr-un punct in care mi-as dori sa îmi schimb mobila din casa și îmi aduc aminte ca nu pot fiindcă stau in chirie(un exemplu banal).

Daca stai singura in chirie chiar nu are sens, adica muncesti sa platesti chiria cel mai probabil intr-un apartament dintr-un bloc monoton, iar viata de acolo e munca-acasa-munca, asta nu e viata mai ales daca esti tanara, mai trebuie sa ai si oameni cu care sa te mai distrezi, sa mai stai la o socializare, la un gratarel intr-o zi de weekend, e foarte aiurea situatia in sine. Du-te acasa si nu te mai chinui, de gasit vei gasi tu, se gaseste de munca oriunde, e nevoie de forta de munca peste tot mai ales daca esti tanar/a, iar locuitul la bloc e foarte trist, nu am fost crescut la bloc insa cunosc foarte bine sentimentul pentru ca am rude/prieteni care stau la bloc si e totul monoton acolo, la curte e altceva. E clar ca nu te simti bine in Bucuresti si singurul motiv care te tine sunt doar unele oportunitati care nu sunt roz nici acolo, fugi de chirie, nu te irosi dupa acum cu asa ceva daca ai doar 21 de ani, mai ales daca stai singura.