Buna, dragi oameni aflati in aceiasi suferinta!
Am 18 ani, in urma cu 3 zile iubitul meu s-a despartit de mine.
Nu ne-am intalnit niciodata. Ne-am cunoscut pe un chat in care se discuta despre desene … adica ne-am intalnit acum 3 4 ani… insa relatia noastra a inceput in urma cu 5 luni. Adica mai exact pe 6 ianuarie. Noi nu eram o relatie pe " net" sau mai stiu eu ce, nu. Noi ne bazam pe ce simtim. Eram doi iubiti care nu au avut norocul sa se vada.
Este urat, este oribil ceea ce simt. A zis ca nu ma iubeste si nu mai are aceleasi sentimente pentru mine cum erau la inceput. A zis ca nu sunt eu sufletul lui pereche…ca a vorbit intr-o seara cu fosta lui dupa ce ne-am certat si si-a dat seama ca simte aceleasi lucruri pentru ea ca si pentru mine. Nu stiu, e o durere grea, apasatoare. Simt cum ma sufoc pe zi ce trece, cum ametesc, cum slabesc.
Faza e ca acest om imi spunea ca de cand m-a vazut simtea ca ma vrea pentru el… ca intotdeauna m-a iubit, ca el voia sa fiu iubita lui…. Eu una nu l-am crezut.Pur si simplu nu puteam sa am incredere in el si am ales pe altcineva, incepusem o relatie cu unu… si aia a durat 3 4 luni, iar in tot acest timp cat am fost cu el, mi-a zis ca avut o depresie. Ca simtea ca astalaltul m-a luat, ca m-a furat de la el si a trecut foarte greu peste …. (mentionez ca nu stiam ca el tine atata de mult la mine si ca s-a aflat in starea aia).
Peste cateva luni, incepeam iar sa vorbesc cu el, dar de data asta simteam ca il plac, ca intotdeauna l-am placut, dar imi era teama de el. Simteam ca sunt atasata de el, ca am o legatura cu el. Simteam ca e acelasi gen de persoana ca mine… adica o persoana care ar face orice pentru iubirea lui, o persoana care vrea sa traiasca prin iubire ca si mine…ma fascina efectiv sensibilitatea lui, sentimentalismul lui. Intr-un cuvant sufletul lui. Nu mai vazusem in viata mea un baiat de genu. Am vorbit mai multe…. timp de cateva luni, dupa care pe 6 ianuarie mi-a zis ca vrea sa fiu iubita lui… si am acceptat. Insa tot mai aveam gandurile ca e imposibil sa ma iubeasca tocmai pe mine… la inceput imi zicea mereu mereu ca ma iubeste..fiecare ora minut. Oh doamne ce dragut era…insa eu aveam retinerea sa nu ii spun aceste cuvinte " te iubesc"... Cred ca era prea putin spus …nu stiu.
Bun. Peste 2 saptamani ajung si eu sa ii spun ca il iubesc. Chiar daca voiam sa ii spun prima oara ca il iubesc in fata ochilor lui, cand ne vedeam. Sa il privesc in ochi. Am cedat deoarece incepea sa fie foarte trist ca nu ii spuneam. A inceput o perioada minunata cu cadaouri, scrisori si etc. Cred ca au fost cele mai frumose zile din viata mea. Simteam ca ma iubeste si eu ca il iubesc primele 2 luni.
Dar au inceput certurile si nu ne-am mai oprit. Imi tot spunea ca o sa vina la mine sa ne vedem. Relatia noastra era ascunsa deoarece parintii mei nu stiau de el si nu ma lasau sa fiu cu el… de abia vorbeam la telefon… insa dormeam mereu cu el seara, mereu, mereu. O data a plans ca nu am dormit cu el o seara. Nu mai stiu ce facusem..adormisem.
Insa am inceput sa il cred sa am incredere in tot ceea ce imi spune. Ca el ma simte a lui ..ca eu sunt viata lui, capsunica lui, asa obisnuiam sa ne spunem….
Nu stiu ce intelegeti din asta… habar nu am… insa sunt prea distrusa sa mai gandesc ce scriu.
Pot sa mai spun doar ca prietenii si familia lui l-au influentat. I-au zis mereu ca nu o sa mearga relatia noastra, ca este la „distanta". Insa asa gandeam si eu la inceput, dar dupa el atata de frumos mi-a zis ca nu conteaza distanta asta, ca eu pentru el sunt iubita lui si nu conteaza ce zic altii.
Dar doamne cum… un om sa zica asta si dupa exact el sa se intoarca la vorbele lui, sa faca el lucrurile astea.
Sa ii oferi totul unui om..sa ii dai sufletul si viata si dupa sa te lase singura in aceasta lume urata…
Regret din tot sufletul ca nu l-am vazut o data, ca nu ne-am sarutat o data..sau imbratisat..ma doare ca nu pot sa mor linistita asa.
Nu pot sa ma omor asa… fara sa il vad o data. Era soarele meu,. lumea mea, lumina mea, vreau sa il vad macar o ora si sa mor dupa.
Ma simt legata de el. Simt ca sunt a lui. De ce, de ce m-a facut sa cred in el si dupa sa ma lase? Am crezut ca ma iubeste. Of. Simt ca e numai vina mea … simt ca eu am dus relatia in starea asta…
E de nedescris ceea ce simt… era sufletelul meu, iubirea mea, sangele meu…
Poate ca e karma… deoarece eu la inceput nu l-am ales pe el si pe altul… poate ca el a suferit mai mult.
Dar il iubesc mult… il iubesc de la cer si pana la pamant.
Dupa ce terminam liceul urma sa ne casatorim si stau la el in casa lui. Urma ca sa ii simt mirosul… sa il vad in fiecare zi, sa ii simt aerul.
Doamne. El e viata mea, e iubirea vietii mele. Nu stiu ce sa fac..as vrea sa mor sincer. Dar nu pot… vreau sa il iau in brate macar o data…
Off. M-a lasat.M-a lasat. Atata suflet am pus si atata incredere… el m-a facut sa fiu asa. Mi-a sadit aceasta dragoste uriasa…
Poate mi-a spus lucrurile alea deoarece inca se simtea ranit…. va rog… nu stiu. Cineva sa ma ajute.
Vreau sa opresc aceasta durere…
Ordonare:
După relevanţă
Been there, done that. Nici o chestie, 2 ani de zile am stat cu o tipa la distanta, ne vedeam cat puteam, dragoste mare(cel putin din partea mea)finalu? tragic, nu am facultate 
, mai tragic de atat, Nu sunt din orasu ei si dupa 2 ani a realizat.Si mai tragic, masa nu poate acepta pe cineva care nu are facultate. = numai ma apuc de relatii pe net
Răspunde
Nu v-ati intalnit niciodata, dar v-ati intalnit acum 3-4 ani, iar acum 5 luni v-ati cuplat pe net, dar nu era o relatie pe net.
Sa fim seriosi, esti urata.
Si ti-ai facut sperante aiurea.
Am venit aici doar să spun că am evaluat această întrebare cu nota 10. Aur curat.
Cat a drama... acum serios, ai scris un roman aici.
Eu ma oftic ca am citit toata drama asta absolut inutila.
Nu prea exista un miracol pentru oprirea dureri, poate doar morfina.
Iar asa, ca fapt divers, cand el te iubea intens, tu l-ai tinut la distanta, intre timp, iubirea lui fiind nealimentata de tine, s-a stins incet cu incet. Cand se stingea iubirea lui, a ta prindea contur, si uite asa rorurile s-au inversat el a ajuns sa nu te mai doreasca si uite asa povestea s-a sfarsit prematur.
Cand o persoana te iubeste, trebuie sa profiti de asta.
Cel mai frumos e cand doua persoane se iubesc simultan inca de la inceput. Cat timp nu exista acel echilibru, lucrurile sunt imprevizibile.
Vorba aia, apreciem ce avem abia dupa ce pierdem.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
