Buna dragii mei! Pentru ca traim intr-o lume in care rautatea creste pe zi ce trece,in care cei din jur se bucura daca ai o problema am ajuns sa-mi fie teama sa mai vb cu cineva, eu sunt ff deschisa insa stiu ca starnesc controverse si nu prea mai am incredere nici in cei apropiati, nici sa scriu pe facebook pentru ca multi se vor bucura.
Am incredere in raspunsurile voastre sincere.
Prima chestie care astept un sfat este:m-am imbolnavit pe la 15 ani de o depresie dar cred ca din vina mea datorita sufletului eu ff bun,credeam in orice, credeam ca lumea e buna, eram o biata fetita romantica si naiva.Nu am facut mari probleme oarintilor acum sunt o femeie in toata firea si sunt la fel de cuminte, cu aceleasi principii etc.Norocul meu este ca vad viata altfel, inainte sa ma imbolnavesc vroiam sa studiez psihologia.Am devenit f puternica si am trecut peste greutati si sper sa trec in continuare, am incercat sa ma deosebesc de ceilalti depresivi de aceea faptul ca am publicat o carte si aparitiile mele pe scena m-au ajutat.Sunt ultima la parinti Ceilalti doi sunt casatoriti si nu prea inteleg ei problemele mele.Parintii sunt pensionari, mama e putin socata cum am fost si eu pentru ca de curand mi-a murit bunica in conditii grele si abia am trecut peste, pentru ca se imprmuta tot timpul mereu sunt nervosi le cade pe mine pentru ca desi am terminat liceul de 2 ani totusi nu mi-am putut gasi un job ffind f greu insa ma ocup cu activitati de promoter fiind f buna in cea ce fac astfel singura am reusit sa ma imbrac etc.Pe langa ce am citit eu despre depresie plus relatia buna care o am cu toti doctorii mi-am dat seama ca totul mai depinde si de cei din jur, faptele si evenimetele care le parcurge depresivul insa nu am cine stie ce mare depresie si simt asta si stiu ca daca as avea casa mea, o viata mai linistita cu iubitul meu si un bebe(instinctul matern urla dupa asta)acest lucru m-ar vindeca complet pentru ca acum este ff greu sa stau in casa doar in fata pc-ului lucrand ca promoter.Prieteni mai putini pentru casunt superficiali! Ideea e ca eu urmez un tratament la un psihiatru de vreo 6 ani, cu coaxil, calmepam si xanax dar jumatati f mici pentru ca asa a considerat doctora.Ma inteleg super cu ea imi spune ca sunt o artista insa mi se pare ca e cam lenta si nu ma multumeste intru totul, nu-mi raspunde la tot, imi vorbeste in dodii iar eu sunt tanara si nu doresc sa mai imi umplu corpul cu pastile de aceea am consultat un particular unde am dat si un ban mi-a lasat tot aceleasi pastile dar mi-a dat coaxil mai mult ajungand la 3 pe zi,calmepam i-a venit ei ideea sa iau doar lunea, miercurea si sambata, in fine a facut niste schimbari ma zapacit putin dar asta e.Si ea considera ca nu am cine stie ce depresie insa crede ca e bine sa mai iau putin iar apoi va incepe sa mi scada din ele.Cu toate astea mi-a dat si ceva nou,, romeron mi-a spus sa iau cat cred si am luat intr-o seara o jumatate dizolvata pe limba si am simtit imediat ca ma sedat, am avut somnlenta 3 zile.cand am fost la doamna docora iar,mi-a spus sa iau decat un sfert si daca nu-mi place romeron-ul si nu vreau sa iau tot timpul, sa incerc sa iau cand am eu insomnie, mie urat etc macar cateva zile.Ideea e ca eu urmez tratamentul si sincer sunt o fata foarte cerebrala dar tot din jurul meu ma coplesestenu e vorba doar de singuratate ca lucrez la pc, vine si iubitul meu la mine, mai ies cu cativa prieteni insa nu prea mai ma inteleg cu parintii mei.Eu am o relatie de 6 ani,eu stau la oras,baiatul sta la tara, tinem mult unu la altul, ne-am logodit de vreo 2x pana acum,e iubire si el tine ff mult l mine pentru ca sunt corecta, sincera si cuminte. Faza e ca nu suntem fericiti.El face parte dintr-o familie fff saraca, mai are 2 frati,tatal are probleme cu alcoolul, mama lui e f. murdara adica bleah nu-mi place, in astia 6 ani nu avrut sa ma duca nicioata la el acasa ffindu-i rusine insa a inceput sa vb lumea si a trebuit sa ma duca si intr-adevar am fost ingrozita dar asta e, am ramas langa el cu gandul ca nu e el de vina ca parintii sunt asa si daca e sa realizam ceva vom realiza amandoi.El lucreaza in constructii de la 14 ani si este f priceput.El a venit mereu la mine, are o relatie f buna cu ai mei, a incercat sa stea la mine insa nu prea i place la oras mama sta toata ziua cu gura pe noi.Am avut multe piedici in relatia noastra,fratii mei care radeau de el si bagau bete in roate ca e sarac,lumea la tara vorbeste multe si neamul iubitului meu care nu ma cunosc ff bine cred ca e adevarat ce se spune despre mine,adica suntem ff stresati si incoltiti,fratele lui crede ca iubitul meu vine la mine si eu nu doresc decat sa-i cheltui banii,adica nu ma cunosc ca fata si nu stiu prin cate am trecut eu. Iubitul meu are teren acolo la tatal lui pentru a-si cumpara o casa dar fiind influentat de fratele lui a cam lalait-o asa multi ani,in fine,nu a avut nici banii,ai lui nu or sa-l ajute,ii cere mereu banii.Mie una nu-mi place viata care o duce iubitul meu,e stresat,dezordonart,nu e spalat, ingrijit corect dar nici eu nu sunt fericita de aceea stiu ca o femeie langa el, o viata impreuna la casa noastra ne-ar ajuta.Mult timp am vrut sa cumparam o casuta de vacanta de lemn dar nu e tatal lui de acord asadar am ajuns la concluzia sa faca din martie cum da caldura din beton, are tot ii mai trebuie cimentul daca nu ma insel.Insa pana atunci evenimentele ne sufoca,pe la tara toata lumea vorbeste prost de mine,fratele lui se baga intre noi,parintii lui nu il ajuta cu nimic,la mine e totul mai greu sa duc pentru ca, cat am locuit la parintii mei am fost necajita,fara un job,cu aceasta boala,fara ca iubitul meu sa aiba o casa de aceea toti m-au luat ca fiind o neispravita,si-au batut joc de mine,am ajutat pe toata lumea cu multe,cu haine,eu fiind promoter insa cei din jurul meu vazadu-ma o biata fata care inghite pastile crede ca nu sunt in stare de nimic si desi le-am aratat ca am scris o carte,ca ma imbrac singura,ca singura am muncit pentru rochia mea de mireasa ei totusi cred ca sunt o biata bolnava, in fine, s-au obisnuit cu mine asa pentru ca imi stiu punctele sensibile si ma ataca cu ele.Sora mea este putin mai bogata si a trecut si ea prin multe insa se pare ca a uitat tot,am ajutat-o mult insa ea ma cauta doar cand are nevoie in rest crede ca sunt o biata nefericita,e la curent cu toate barfele din sat, are pareri f negative, bleah...e o persoana care te cauta doar cand are nevoie si la greu rade de tn.De aceea vreau sa ma ridic,sa demonstrez tuturor ca nu sunt o biata depresiva si atat,sunt o femeie puternica cu vise,doresc sa termin cu acest capitol numit depresie de aceea am apelat la doctor sa ma ajute sa scap de pastile, doresc sa imi gasesc un job dar in orasul meu e practic imposibil, doresc sa am ofamilie cu iubitul meu si sa nu mai aud de toate aceste persoane care cat am fost necajita mi-au facut rau.Insa pana a face o casa mai e iar eu nu mai suport ce se intampla in jurul meu,m-am gandit la toate posibilitatile,sa ne luam o camera cu chirie la tara,la oras dar bani sunt putini,posibilitati nu sunt multe. Iubitul meu a fost plecat cu firma e constructii in Franta,mi-a fost f greu fara el,si acum in februarie i-a propus sa plece iar dar nu mai il las eu. Avem doua posibilitati:sa stam aici si sa incepem la casa in martie sau sa plec cu el in Franta, este greu printre straini dar poate aceasta xperienta ma va face mai puternica, voi fi mai linistita fiind doar eu cu el si vom strange si un banut.Cu pastilele hai ca o rezolv,vad eu,o sa vorbesc cu doctora,in rest, mi-e cam teama ca o sa-mi fie urat singura acloo sau ca nu o sa ma descurc, eu ma voi ocupa sa-i pregatesc mancarea cat e el la munca.Nu stiu ce sa aleg desi am fost sfatuita de multe pers sa plec insa stiu ca sunt nefericita insa nu vreau sa ma pripesc sa dau din lac in put,ai mei ma lasa mai bine,abia fac economie la mancare pentru ca prea fac gura pentru banii,uneori exagereaza si din lipsa baniilor produc certuri mari. Uneori nu mai tin cont ca am depresia asta si ca nu am voie sa plang si ma fac sa plang intruna si sa-mi fie rau, am ajuns si pe la urgente pentru ca cand plang imi scade glicemia mereudaca stau aici simt ca nu mai pot, totul ma strange si mie sa nu fac vreo nebunie ori ajung sa innebunesc cu adevarat.Sa va spun de ce nu mai pot deloc..Am observat de fiecare data cand iubitul meu vine in vizita ca mama ma vorbeste f urat in fata lui, poate nu-si da seama, poate are si ea depresie pentru ca a trecut prin atatea in viata iar acum lipsa banilor si moartea bunicii...insa mereu vrea sa scoata in evidenta defectele mele,il invata sa ma bata,il convinge ca nu sunt sanatoasa la cap iar iubitul meu ramane influentat,daca ii spun sa nu mai faca ii spun degeaba iar daca tip si ma cert tot eu plang si mi-e rau,ideea e ca nu mai suport. Aseara am luat jumatate de romeron ca sa dorm,am mancat si ciocolata si eram si plansa si m-am bagat in pat,mi-a fost rau toata noptea,ma trezeam din ora in ora, dar acum m-am trezit cu ameteli mari si jumatate de gat si umor paralizat, abia il mai simt.Ce credeti ca am patit? Ce credeti ca pot face pentru fericirea mea ca sa nu ajung sa ma inebuneasca mama? Sa raman in tara sau sa plec cu iubi in Franta? Am nevoie de sfaturile voastre! Va multumesc mult!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook