Imi place muzica clasica si cea religioasa foarte mult! Insa, atunci cand o ascult, ma intristeaza foarte mult. Din acest motiv m-am gandit sa pun o intrebare pentru toti aceia dintre Dumneavoastra ce va leaga aceiasi pasiune cu a mea: Credeti ca este normal ca atunci cand asculti acest gen de muzica sa te simti trist din toate punctele de vedere? Sa plangi fara motiv? Sa-ti para rau ca existi? Asa ceva mi se intampla mie si nu-mi pot explica fenomenul! De ce sunt asa? Pentru ca, alt gen de muzica nu pot sa ascult ( foarte rar mai ascult Dance). Va multumesc anticipat pentru raspuns. Cu Stima si prietenie, Maria!

Tristetea nu e in muzica, tristetea e in tine si asteapta momentul in care incep sa rasune acordurile muzicale spre a iesi la suprafata constientei.Cred ca, la nivel psihologic apartii temperamentului melancolic, adica sufletul tau e orientat spre interior, spre sine, mai degraba decat spre exterior, spre lume.Melacolicul are tendinta de a se insingura, de a cauta mai degraba tonurile blande decat pe cele vii, acordurile grave, precum cele ale muzicii clasice sau religioase decat cele puternice, ale hard-rock-ului, sa spunem.Trairile tale dau marturie despre o acuta sensibilitate fireasca pana la un moment, dar cu tendinte de cadere in deznadejde atunci cand starile psihice incep sa fie morbide.Inclin sa cred ca nu numai muzica este de vina ca ajungi sa plangi fara motiv; presupun ca ai si alte motive, mai prozaice, legate de unele aspecte ale vietii tale, care te pot aduce intr-o asemenea stareFaptul ca ajungi sa-ti para rau ca existi nu mi se pare in regula si nici provocat doar de muzica.Ai grija; poate ar trebui sa discuti cu un psiholog.Numai bine iti doresc.