Buna!
Nu vi se pare că înainte sărbătorile erau mai frumoase, mai pline de bucurii și de puritate? Cel puțin pentru mine, așa pare. Când eram copil, facem aceleași lucruri în familie, aveam o masa festiva, deschideam cate un cadou mic, mergeam în vizită la rude și pe la prieteni. Acum, toate acestea au început sa mi se pară fade, parca nu mai sunt la fel de frumoase, la fel de prețioase. Vouă cum vi se pare aceasta perioada? Am ajuns sa aștept sărbătorile pentru vacanta, pentru odihna, dar nu atât de mult pentru sărbătorile festive.

Copilăria e plină de bucurii și orice te impresionează, privești lumea cu ochii plini de mirare, totul iți aduce bucurie.Mai apoi poate se intâmplă ca răutatea altora să te schimbe, sau oricum nu te mai mulțumește nimic.Sau dacă, cine poate ști?, ai 18 ani și nu a venit făt-frumos pe cal alb atunci nu te simți implinită.

Nu sărbătorile se schimbă.
Cu cât te îndepărtezi de copilărie, se schimbă percepția ta, modul în care le "primești" și le simți.
Deh... oricăruia dintre noi ne-ar place să ne întoarcem în "raiul" copilăriei.

Unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot? ( Eminescu).
Mais ou sont les neiges d-antan? Unde sunt zăpezile de altă dată? Antan vine de la ante anum, anii anteriori, de demult.
Poet francez.
Există un scriitor francez, Alain Fournier, care are un roman întreg cu o cufundare într-o zonă de vis a copilăriei, Le grand Maulnes. Tradus în română, Cărarea pierdută. Îl găsești în pdf pe Scribd. După ce îl citești rămâi cu un ameste de nostalgie și melanncolie căci, romanul așa se termină. Nu te poți întoarce la acea lume minunată pe care ai visat-o cândva când erai copil.
Și dintr-o poezie de a mea.
Copilului care rămâne,
În orice om când crește mare,
Îi plac poveștile cu zâne,
Noi nu ne ducem la culcare.

"Nu vi se pare că înainte sărbătorile erau mai frumoase, mai pline de bucurii și de puritate?"
Nu. Dar macar era zapada.

"Acum, toate acestea au început sa mi se pară fade"
Erau si inainte, doar ca eram noi copii naivi, si ne bucuram la luminite.

Acum trebuie sa facem copii, ca sa traim sarbatorile in ochii lor.

Nu e vorba despre împlinirea și fantasmele sentimentale, ci pur și simplu despre frustrarea mea din sfera sărbătorilor. Eu aștept sărbătorile pentru zilele libere, ca sa fiu sinceră. Nu mă mai simt fericita de Crăciun, de Paște, pur și simplu trec toate astea că niște simple zile. Nu suntem împreună de Crăciun, părinții mei lucrează mai mereu, chiar și în zile de sărbători, rudele nu răspund la telefon, așa că nu mă e nimic precum înainte. Vad și oameni fericiți, dar eu parca nu reușesc să fiu așa, oricât aș vrea și oricât aș încerca.

Da, exact.

Mulțumesc pentru recomandare, cu siguranță o sa citesc aceasta carte.

Crăciunul este Nașterea lui Hristos,un eveniment din veșnicie. Dacă percepi așa, bucuria va fi mereu.

Dacă te raportezi la rude, totul e schimbător, noi oamenii suntem schimbători.Și chiar și tu poate ai devenit altă persoană, cu așteptări mai mari.