Buna. O sa sune putin deprimant ceea ce o sa povestesc aici, insa am nevoie de un sfat. Am renuntat la facultate. De o luna-doua de cand mi-am anuntat familia ca renunt, este scandal zilnic. Nu neaparat din cauza facultatii, ci din fel si fel de motive. Sunt extraordinar de irascibila in perioada aceasta. Simt ca nimeni nu ma intelege, nimeni nu ma apreciaza. Si da, stiu. Eu ar trebui sa ma iubesc cel mai mult, indiferent de ce spun ceilalti. Dar nu cautam cu totii o alinare? O incurajare? Chiar si cand suntem mai mari. Iar cand n-o primim si de fapt cand niciodata n-am primit-o, nu prea stim cum sa procedam. Mai ales cand primim doar critici si comparari de la persoanele pe care le iubim. Asa ca, ce ar trebui sa fac ca sa trec peste? Pentru ca nu stiu. Pur si simplu, de cateva luni simt ca nu-mi mai place viata, desi eu iubesc viata.

Buna. Cred ca fiecare am avut momente de,, Nu mai pot, eu ma las!'' in timpul facultatii. Faptul ca tu ai dus la bun sfarsit un astfel de gand nu ar trebui sa reprezinte o piedica care sa te traga in jos, mai ales daca abia ai 20 si ceva de ani. Inca mai ai timp sa decizi ce vrei sa faci mai incolo, ce domeniu sa alegi, etc iar daca asculti de parinti si cauti sa faci ceva bine pentru ei, tot tu vei avea de pierdut. La un moment dat esti singur/a in viata, doar tu cu propriile decizii, parintii fiind pe planul doi, sau nemafiind deloc. Si sa trebuiasca sa infrunti acele decizii zilnic poate fi chinuitor, mai ales daca nu esti impacat/a cu ele.

Incearca sa discuti cu ei legat de subiect, desi daca spui ca mereu sunt certuri, e clar cum/cand se incheie discutia. Cred ca cel mai responsabil lucru la momentul actual este sa mergi la un psiholog, fiindca lipsa aprecierii si a laudelor din partea celor din jur te va deregla si mai mult din punct de vedere emotional. Pentru a putea trece peste facultate, pe care probabil o incadrezi la esecuri, ai nevoie sa iti gasesti puterea interioara. Fara ea nici nu vei avea putere de decizie sau o logica coerenta, ci te vei crampona in nesiguranta legat de ce sa faci pentru viitor si eventuale alegeri. Poate tu stii ce vrei de fapt sa faci in momentul actula? Daca sa iti cauti un job, sa urmezi o alta facultate sau sa iei pur si simplu o pauza pentru a-ti limpezi gandurile.Nu ai specificat.

Găsești timp pentru activități care îți aduc bucurie și îți permit să te concentrezi asupra ta, cum ar fi cititul, sportul, gătitul sau orice altceva care te face fericită. Și de asemenea, dezvoltăți încrederea în propriile alegeri. GOOD LUCK!

Si ce faci de atunci? Daca stai acasa si freci menta mi se pare normal sa o iei razna. Cauta job, activitati, lucruri care sa te tina in miscare.

Sorry, dar nu. Nu toți căutăm alinare la alții.
Eu, personal, nu caut nimic la alții. Și nici nu mă interesează părerea altora despre mine. La ce mi-ar folosi?
Știu cine sunt, știu ce sunt, n-am nevoie de părerile subiective ale altora.
Dacă ție îți pasă de alții și de părerile lor și nu tu ești cea mai importantă persoană pentru tine... nu e bine. Nu e deloc bine.

Am cam fost exact în situația asta. Bullseye#3886 e numele meu de pe Discord în cazul în care doreşti să primeşti nişte răspunsuri mai "avansate".
Găseşte un domeniu care te atrage şi investeşte timp în învățarea/dezvoltarea abilităților pentru acel domeniu.

Trebuie să îți găsești și tu o direcție în viața, probabil acum ești dezorientata de faptul că te ai lăsat de facultate

Asa spunem cu totii. Ca nu cautam apreciere in cei din jur. Dar oricat de puternici am vrea sa aratam, adevarul este ca traim intr-o societate. Ne pasa de ceilalti. Esti legat de oameni si mai ales de familie. Relatiile si atasamentul sunt extraordinar de importante pentru o viata sanatoasa. Dar bineinteles, nu relatiile toxice.

Mersi pentru raspuns. Chiar m-ai ajutat. Da, poate o sa incerc sa merg la un psihoterapeut. Si imi doresc sa dau la alta facultate.

Invat. Daca nu mi-as fi dorit sa dau la alta facultate, cel mai probabil mi-as fi luat un job. Cel mult mao fac promotii din cand in cand.

Unde vrei sa dai?

Fizica

Nu e vorba de putere.
Ce ți-am scris eu mai sus, nu arată că sunt puternic, din potrivă, arată că sunt slab. Mai bine spus că sunt leneș, comod.
N-am chef de confruntări și de contradicții.
Așa că prefer să nu-mi pese de părerea celorlalți. Pentru că oricum nu mă ajută, nici nu mă încurcă cu nimic.
Și modul ăsta de abordare, e foarte relaxant pentru psihic. Asta voiam să subliniez.
Și chiar dacă pare egoist, în privința asta, prefer să-mi pese de mine, nu de ceilalți.

E nașpa când nu ai susținere.In fond indiferent ce alegem în viata sunt alegerile noastre iar ca si părinți ar trebui sa ne susținem copii.Acum nu spun ca trebuie sa le acceptam toate rahaturile, dar dacă drumul copilului în viata e altul și acel lucru nu ii face rău, ar trebui sa acceptam și sa lăsăm încăpățânarea și orgoliul.

Din păcate uneori unii oameni (și eu am făcut greșeală asta) sunt atât de setați pe a face bine in stilul lor și pe gândirea lor încât nu realizează ca fac rău sau le impun celor din jur planurile sau gândirea lor fortat.

Inteleg. Si eu sunt asa cu prietenii. Dar cu oamenii care m-au crescut nu prea am cum.

Nu e vorba de părințí și de frațí/surori.
Pe ei îi suporți oricum, că doar pe ei îi ai.

Înțeleg cum te simți și știu că nu este ușor. Ce ai putea sa faci este să găsești în tine alinarea pentru a merge mai departe. Știu că sună cliseic dar cunoscandu-ti abilitățile, vei căpăta și mai multă încredere în tine și îți vei da seama că în tine ai resursele necesare pentru a merge mai departe.
E urat sa fim criticați și înjosiți, mai ales de persoanele la care ținem dar daca ne cunoaștem pe noi înșine și știm de ce suntem capabili, ne va fi mai ușor să trecem peste.
De ce ai renunțat totuși la facultate?