Povestiti o intamplare in care s-a dovedit prietenia adevarata. In cazul vostru sau al alcuiva. Funda care ma impresioneaza.
P.S. poate fi si imaginata.

O prietenie adevarata![1]
Prieteniaa... Unul din cele mai frumoase lucruri date de Dumnezeu. Uneori am sentimentul ca sunt singura,neajutorata,uitata de lume, dar intotdeauna e cineva acolo sa ma sutina, sa ma sfatuiasca, sa ma indrume!
In zilele ce urmeaza, voi posta in mai multe parti o poveste a unei prietenii adevarate, o prietenie pe care o veti descoperi si voi la un moment dat.Doresc sa mai mentionez ca povestea nu este facuta de mine, ci de Alexandra[Alexii], prietena mea, iar numele personajelor sunt fictive!

"Iau o foaie si un pix. le tin in mana si ma gandesc oare despre ce as putea scrie.Si ce-mi trece prin minte oare? Ce face Bianca acum? Deci daca tot mi-am adus aminte de ea. m-am gandit ca oricine are un asa numit,, cel mai bun prieten".Asa ca voi incerca sa va spun povestea mea fata de aceasta relatie de prietenie sau sa va fac o idee despre cum arata o relatie de prietenie foarte stransa ..pe care sigur o aveti sau care este total diferita fata de-a mea si de parerile mele ..pentru ca fiecare persoana este diferita in felul ei si prin acest mod de a fi iti alegi si prietenii speciali, pentru tine.
Cele mai bune prietene alea mele sunt : Adina, Raluca si Bianca.Am o relatie foarte stransa cu ele inca din copilarie in special cu Adina si Raluca pentru ca am copilarit impreuna iar cu timpul am invatat ce inseamna a fi acolo una pentru cealalta la nevoie si ne-am atasat foarte tare una de cealalta.Insa eu nu am sa va povestesc despre cele doua, insa am sa va povestesc despre Bianca.
Am intalnit-o in prima zis de scoala, in clasa I, pe cand eram doar niste copile. Nu am fost foarte apropiate de pe atunci, insa nu pot spune ca nu ma intelegeam bine cu ea doar ca era o amicitie ca si cu restul colegelor din clasa.Eram doar niste copii. Nu stiam prea multe pe atunci. Insa timpul a trecut, noi ne-am schimbat, am trecut la etapa adolescentei.
Am trecut in clasa a V-a.Totul era parca schimbat si trebuia sa ma acomodez. Noi profesori, colegi si ADIO invataoare! Pe atunci credeam ca cea mai buna prietena a mea este o fata pe nume Ionela. Adica eu nu credeam ca este ea cea mai buna prietena a mea pentru ca era sufocanta, ma vroia doar pentru ea, era o barfitoare si o laudaroasa.Mda. poate ca sunt putin rautacioasa cand zic aceste lucruri despre ea insa asta mi-a dovedit pe parcursul a trei ani. Asa ...deci sa reluam povestea cu Bianca.Pe atunci ma enerva uneori pentru ca se baga in toate activitatile, se dadea bine pe langa profesori si comenta la acestia de fiecare data cand nu ii convenea ceva.Stateam cu Ionela in banca in clasa a VII-a, desi ma saturasem de figurile ei cum se saturasera de altfel si majoritatea colegilor.Bianca si alte doua colege ma avertizasera ca Ionela doar profita de mine si sa am grija. Insa eu stiam acest lucru de mult, dar recunosc ca si eu profitam de ea.Desi tinea la mine nu inteleg de ce facea toate acele lucruri. Da in fine... sa trecem mai departe la partea mai interesanta. Am avut un mic conflict cu ea asa ca s-a terminat totul. Adica nu prea a avut ce sa se termine pentru ca nu a existat pentru mine pana atunci ceva, insa pentru ea da. Ii parea rau pentru cele intamplate, dar mie nu.Asa ca am incheiat prietenia noastra falsa si ea a ramas doar cu ea.In sfarsit ma simteam libera parca scapasem de o povara ce ma tragea inapoi de a-mi petrece timpul cum vroiam si cu cine vroiam fara sa fie neconditionat dupa mine pentru ca oricum nu-mi facea placere sa o am prin preajma.
A venit vara... m-am apropiam mai mult de trei colege: Alexandra, Monica si Bianca.Mi-am petrecut vara cu ele si cu alte prietene de alea mele ..insa credeam ca aflasem ce inseamna o prietenie adevarata.O vara frumoasa, prietenii alaturi de mine, soare, distractie.Pot spune ca nu-mi mai doream nimic alt ceva pana sa aflu ca ni se destrama clasa.Ma simteam distrusa.Eram disperata. Ma gandeam la colegii mei... si la momentele care le petrecusem impreuna. Asa a inceput clasa a VIII-a. Jumatate din clasa repartizata intr-o alta clasa iar cealalta jumatate repartizata intr-o alta clasa. Mi-a parut rau pentru ca Alexandra era in alta clasa fata de mine,iar noi ne facusem planuri dinainte cum ar fi ca o sa stam amandoua in aceeasi banca si o sa fie un an de neuitat si asa mai departe. Dezamagire totala, insa am cazut cu Bianca in clasa si nu mi-a parut rau pentru ca eram cele mai bune colege iar cu timpul si cele mai bune prietene,deoarece relatia mea cu Alexandra se rupsese,nu de tot, decat acea prietenie adevarata care s-a dovedit intr-un final ca nu era atat de adevarata pe cat parea, din cauza unor dispute neprevizibile.
Bianca,cum am mai spus, devenise cea mai buna prietena a mea si eram cele mai fericite colege de banca din clasa,poate din lumea dupa parerea mea. In fiecare diminteata eram nerabdatoare sa o reintalnesc, sa povestim ce ni sa mai intamplat, sa radem, sa copiem temele una de la cealalta,sa barfim,sa ne purtam in felul nostru, un fel ciudat, pot spune diferit fata de ceilalti (poate uneori se speriau colegii de noi.dar nu imi pare rau pentru ca toate lucrurile pe care le faceam cu Ionela erau acelaeasi pe care le faceam cu Bianca insa cu ea era cu totul diferit si ma simteam in largul meu, imi facea placere sa imi petrec timpul alaturi de ea ). Stiam ca pot avea incredere in ea.Imi demonstrase ca nu era asa cum mi se paruse cu cativa ani in urma. Desi recunosc ca era vorbareata si bagareata in mai toate, ceea ce nu suportam candva, cu timpul mi-am dat seama ca asa trebuie sa fii pentru a obtine ceea ce iti doresti si pentru a putea fi apreciata de ceilalti sau macar de tine insuti. Am invatat multe lucruri de la ea si ea de la mine.Incepusem sa petrecem putinul timp liber pe care il aveam impreuna. Daca eram bosumflata stia sa ma faca sa imi revin in secunda doi. Stiam ca am un umar pe care pot plange, pe cineva pe care ma pot baza oricand si oriunde pentru ca simteam ca ne completam una pe cealalta.Eram ciudate. Era felul nostru de a fi. Nu ne era rusine una cu cealalta. Pretuiam fiecare moment pe care il puteam petrece amandoua."

Cristina. nu vreau tema sau ceva de genul. vreau o intamplare adevarata din viata voastra sau imaginata de voi in care sa se dovedeasca prietenia adevarata!

Nu mai exista asa ceva

Intr-adevar, gasesti greu o prietenie adevarata, dar sunt unele cazuri in care cei/cele doi/doua sunt chiar prieteni/e adevarati/e

Dya nu prea mai gasesti prietenii adevaratii in ziua de azi

Ai fost dezamagita vreodata de cineva pe care o/il credeai prietena/prietenul ta/tau?