Buna. Se mai confruntă cineva pe aici cu mii de gânduri obositoare in legătură cu ce sa facă sau cum să fie? Ideea e că am și o personalitate multiplă. De exemplu pot să fiu și copilăroasă, și visătoare, și energică, și sociabilă dar doar cu cine simt că mă acceptă, dar in același timp mă și inchid foarte repede in mine, sunt extrem de sensibilă, nu-mi place să mi se zică lucruri cu răutate, ci sa mi se explice mereu pe un ton blând și să fiu acceptată așa cum sunt. Problema e că de cele mai multe ori nu mă simt eu in largul meu sau să mă simt bine, adică nu știu, chiar dacă am atâtea "laturi" ca persoană, nu mă simt ok cu mine însămi. In același timp aș vrea nici să nu mai fiu așa și imi spun că ar trebui să fiu astfel, dar dacă aș face asta mă simt ca si cum mă oblig să fac schimbarea asta și la fel mă simt epuizată ca nu stiu ce sa fac. Nu mă simt bine nicicum și nu știu cum să mă regăsesc pe mine însămi ca să fiu ok. Simt că o iau razna de la emoții și mă epuizează enorm. Nu știu cum să fac, ce să fac, ca sa fiu ok cu mine și să mă regăsesc, să zic așa. De la ce e asta? Alteori mă simt și foarte nehotărâtă, am o grămadă de emoții, stări, laturi in același timp, sunt și destul de schimbătoare ca dispoziție. Ce sa fac ca sa ma simt ok cu mine? Trebuie doar sa ma accept asa cum sunt? MĂ EPUIZEAZĂ TOATE EMOȚIILE, SENTIMENTELE, GÂNDURILE ASTEA, FELUL CUM MĂ SIMT EU SI NU STIU CE SĂ FAC. A mai trecut cineva prin asta? Vă rog, vreau să știu că nu s singura, ca mai e cineva ca mine în situația asta sau care a mai trecut prin asta. Mă simt prost dacă nu mai e nimeni ca mine

Asta poate fi și anxietate? In același timp simt și teamă imensă din cauza a ce mi se întâmplă rău de multe ori. E normal asta?

Am și eu mii de gânduri, majoritatea negative, frici și insecurități cauzate de tiparul meu anxios, oamenii cu anxietate au 7000 de gânduri pe zi, cam cu 2000 de gânduri in plus fata de o persoană sănătoasă.
Doar când te vei accepta tu atunci vei găsi liniștea lăuntrică și vei fi ancorată in prezent fara a proiecta imaginația în trecut.

În loc să încerci să schimbi ceva mai bine încearcă să te cunoști pe tine însuți și să te accepți așa cum ești. Recomand introspecția și analiza la rece, ajută enorm. E ok să vrei să schimbi anumite lucruri la tine, însă schimbarea trebuie să pornească dintr-un sentiment, dintr-o dorință de îmbunătățire și să nu plece de la ură și dispreț față de propriul sine căci vei face doar mai rău.

Tu ai trecut prin așa ceva?

Ești fată sau băiat? Iei tratament pentru așa ceva?

Tulburarea bipolara nu se diagnostichează ușor! Adică trebuie se mergi la cel puțin 3 medici ca să îți iasă diagnosticul corect! Din întrebările tale eu cred ca adolescenta și copilăria pe care ai avut-o a determinat comportamentul tău! Tu ai spus ca ai avut numai certuri și scandaluri în familie, ca nu ați avut ce sa mâncați! Poate cae dizabilitatea ta intelectuala se datorează și alimentației deficitare! Poate îți poți îmbunătăți gândirea și concentrarea prin alimentație sănătoasă! Nu cred ca mai o comorbiditate, consider ca anxietatea și depresia au pus stăpânire pe tine cum au pus și de mine în trecut!

Ai trecut și tu exact prin stări de genul ca mine, cum am zis eu in postare? Ți se pare normal asta?

Când am împlinit 18 am fost descurajata de tot felul de persoane pentru ca voiam sa îmi începi o afacere! Toată lumea îmi spunea ca în România nu se poate trai din așa ceva ma încurajau sa merg pe drept, IT sau medicina! Am întrat intr-o stare de depresie accentuată

Dar acum sunt la cursuri de management online in limba engleza și îmi plac foarte mult! Îmi doresc sa plec pentru câțiva ani în străinătate (Marea Britanie sau Germania) sa îmi strâng ceva bani și sa îmi fac o afacere la mare!

Bărbat. Tratament i-au, dar nu mereu, la nevoie.

Ideea e ca nici nu am fost chiar sănătoasă mintal tot timpul, am avut și eu o anxietate puternica în copilărie și am avut o familie cu probleme! Mediul familial poate influenta comportamentul și personalitatea copilului foarte mult

Eu consider ca dizabilitatea ta intelectuală a fost și moștenită de la mama ta! Și eu am accese de furie și schimbări de personalitate pentru ca mama se enerva foarte des

Ți-as putea da cerere de prietenie dar nu ai nici funcția de cerere, nici funcția de mesaje,

E ciudat! Ești utilizator senior

De la ce vârstă pana la ce vârstă ai avut simptomele?

Ai Instagram sau messenger? Putem vorbi acolo

Aa, am înțeles. Si ce vârstă ai?

30+

Ce înseamnă introspecție? La ce ajută?

Introspecția înseamnă reflectarea către interior pentru a descoperi cine ești tu de fapt. Îți cunoști calitățile? Care au fost lucrurile care te-au determinat să ai aceste trăsături de caracter? Privește totul cu detașare nu cu implicare, calități, defecte, frici, insecurități, frustrări, complexe... Toate acestea examinate minuțios și eliminate exact de la rădăcină, lucrul acesta se face prin introspecție.
Buddha spunea o dată că mintea noastră este un stăpân execrabil dar un servitor excelent. Cu alte cuvinte, nu te lăsa condus de gândurile repetitive, nu lăsa mintea să te domine cu gânduri negative sau cu impulsuri nedorite, pune stăpânire pe ele, elimină-le de la rădăcină și vei vedea că o dată ce reușești să ai controlul deplin asupra propriei minți vei avea o viață mult mai bună.

Eu nu am cont decât pe Facebook dar îi voi trimite mesaj adminei sa o întreb de ce nu îți dă mesaje sau cerere de prietenie!

Adică? Cine sa mi dea mesaje si cerere? Nu înțeleg deloc

Eu voiam sa îți trimit cerere de prietenie și nu ma lasa! O sa vorbesc cu admina