Rau faci, rau primesti, asta in viata de apoi. Nu exista reincarnare, eu asta cred.
Mie mi s-a intamplat de multe ori sa injur si fix in urmatoarea secunda sa ma lovesc la ceva.
Deci nu. ) Tot ce ti se intampla e random.
Exista acțiune și reacțiune. Karma e o denumire mai pompoasa pentru "ce faci, aia primesti".
Știi ce înseamnă " karma "?
Să-ți dau un exemplu... Te simți îngânfat că ai reușit să faci un trick mișto cu skatebord-ul, te dai într-un fel mare în fața prietenilor să zicem, iar imediat după, cazi sau ți se întâmplă ceva.
Eu am dat doar un exemplu, există multe alte lucruri care se pot întâmpla.
Nu știu dacă e karma, cum se zice, ori e coincidență.
Așa că, ce legătură are răspunsul tău cu intrebarea mea?
Pentru mine Karma înseamnă destin, destinație de la care nu te poți sustrage, asta este legătura răspunsului meu cu întrebarea ta.
Filosofia dtale, ergo hoc, propter hoc, e medievală. Dacă s-au întâmplat una după alta sunt corelate. Și ideea că după greșeală ( păcat) urmează pedeapsa, idee ( idioțenie, mai exact) creștină.
Și cum le biruie, poți să îmi spui?
De exemplu călugării, mă refer la cei sănătoși.
Ar putea prin conștientizarea suflării de viață care este asupra sufletului.
Nu prea înțeleg ce vrei să spui.
Eu definesc sufletul ca esența vieții, pe care nu te concentrezi să o supui puterii tale de voință, ci o urmezi.
Depinde ce intelegi tu prin asta. Karma nu este ceea ce se spune prin desene si lucruri de genul. Karma, in adevaratul ei sens al cuvantului, inseamna o alegere si ceea ce urmeaza dupa. Daca inveti, iei un examen si dupa intrii la facultate sau ceva de genul, este o karma, ca rezultat a ceea ce ai facut. Orice deciziei iei te duce in alta parte, indiferent care este.
Chestia cu bun si rau... este un lucru abstract, iar definitia la care face referire multa lume, este data exact din aceasta cauza, sa permita un fel de control asupra persoanelor, sa le faca mai buna, sa le indrepte. Si este mai bine uneori ca copiii sa creasca cu ideea aia, cum ca daca faci bine, primesti bine.
Insa in realitate, dupa cum am spus la inceput, treburile stau altfel.
Suflarea de viata trebuie sa controleze sufletul, iar daca nu se poate, inseamna ca esti sclavul propriului suflet.