Buna seara la toti. De la un timp ma simt tot mai singur. Am 19 ani, am luat rezultate bune la bacalaureat, am intrat si la facultatea dorita pe loc de buget, dar tot imi lipseste ceva. Simt ca realizarile mele (si alea putine) nu ma incalzesc cu nimic. Sunt un baiat cu bun simt si prietenos. Sunt constient ca am defectele mele, dar nu am zis ca sunt si perfect. Ce ma irita cel mai mult e ca asa zisii "prieteni", nici nu-i pot numi asa, sunt doar niste oameni pe interes. Da, fiecare are interesul lui si nu judec acest fapt, dar daca acel interes depaseste pragul nesimtirii, deja e "groasa" treaba. Sunt sunat, chemat doar atunci cand cineva are nevoie de ajutor ca dupa aia cand sun si eu pe acel cineva sa aud ca nu poate, ca are treaba, niste pretexte de-a dreptul cretine. Am doua intrebari: ce-mi recomandati sa tratez aceasta stare de singuratate? Si una mai filozofica: mai exista speranta in umanitate cand vine vorba de prietenii adevarate?

Rezultatele bune la invatatura nu cred ca au de-a face cu singuratatea.E timpul sa-ti schimbi prietenii, sau sa schimbi ceva in viata ta. O sa realizezi in curand ca fericirea nu consta in cate hartoage cu nota 10 ai primit. Fericirea vine de la tine, de la alti oameni minunati.Trebuie doar sa-i gasesti, oricat de greu ar fi!

N-am fost niciodata vanator de note. Am vrut sa fac o referire la rezultatele mele pe orice domeniu. Daca am dat un exemplu prost, inseamna ca nu am nicio realizare in viata

E trist ce spui tu, dar si eu am postat tot in aceasta seara o intrebare similara. Foarte greu gasesti sa ai un prieten adevarat. Eu am avunt unul, dar pentru prea putin timp. Din cati cunosc in prezent, am ajuns sa vad ca doar socializam pe Facebook sau telefon, ne vedem rar si in general cand unu are un interes cauta. Traim intr-o lume in care prietenia e prea scumpa, umanitatea nu mai exista, doar interesul de sine.

Si ne varsam mahnirea tot pe o retea de socializare. Ironic, nu?

Pentru prima intrebare iti recomand INDIFERENTA(asta e reteta mea pentru o viata linistita)
poate fiindca am vazut cum stau lucrurile mai devreme decat ar fi trebuit nu ma prea complic cu prietenii.
my story: the same as yours
a doua intrebare: nu exista prieteni adevarati, exista doar indivizi cu obiective comune

Poate e ironic, poate nu... Aici nu prea te cunoaste lumea si iti spui oful, sau afli ceva, cand mai ai vreo speranta...Eu mi-am mai spus mahnirea, doar ca pe atunci avea cine sa mi citeasca postarile; acum observ cu tristete ca nu doar viata mi -s-a schimbat, "prietenii" si-au aratat chipul, dar si TPU nu mai e cum l-am cunoscut.

Termina legaturiile cu dusmanii si joaca-te pe consola, te faci bugetar si dormi toata ziua