Eu sant omul cu sufletul inghetat iar tu nu te strofoca cu astea acuma asteaptati vremea cand ajungi sa ai peste 20 de ani
Buna intrebare si nedreptatita,pana acum.
Daca e sa-ti descriu din experienta personala,la mine erau doar extreme.
Initial, inghetam, incapabila sa reactionez in fata persoanei care-mi provoca sentimente si incercam sa ma ascund, sa dispar, parca imi era rusine de ceea ce simteam.Negam cu alte cuvinte,ceea ce simteam si preferam sa ma ascund,pana si de mine.
Motiv pentru care,cei grabiti sau flusturatici,o interpretau drept un refuz si dispareau,cred ca eram foarte norocoasa,de fapt.
Daca cel de care ma indragostisem,insista si-mi demostra mereu prin fapte ca nu am nici un motiv sa ma tem,rusinez,neincred,in el si sentimentele lui,incepeam sa reactionez fiziologic,ma bucuram si intram incet,incet in extrema cealalta,dadeam mai mult decat primeam,fara sa astept ceva in schimb.Mi-ajungea sa ofer,eram fericita si culmea era ca eram fericiti amandoi.
Continuarea, in urmatoarea ta intrebare, pentru ca un om indragostit poate ramane indragostit, se poate vindeca sau poate ajunge sa iubeasca.
Nu intentionez sa-ti ofer nici o reteta, cred numai ca nu ai avut suficiente motive sa ai incredere in cele trei cazuri in care te-ai indragostit.
Dar se poate sa gresesc!
"(...)parca imi era rusine de ceea ce simteam.Negam cu alte cuvinte, ceea ce simteam si preferam sa ma ascund, pana si de mine." te inteleg perfect.
E un plus ca ai trecut peste asa ceva.
Si okay, da, in mare parte e si vina neincrederii.De cate ori ma atasez de cineva, indiferent pe ce plan, ajung tot timpul in starea aceea deprimanta unde stiu ca mai devreme ori mai tarziu va disparea definitiv din peisajul meu si acea pers., m-am obisnuit cu astfel de dezamagiri, dar tot voi ura pentru totdeauna despartirile de persoanele ce le-am impatizat si considerat aproape.De cate ori mi se intampla sa ma atasez pe plan sentimental de cate o prietena/prieten ori chiar pers. ce s-ar presupune c-ar fi numit iubit/a, acelasi scenariu-mi revine-n minte, de fiecare data, nu-mi da pace.Nu-mi dau pace, stau si ma gandesc, si mi se face frica, frica ca intr-n fi al oricum vor pleca de langa mine.
Si da, cam bate vantul la postarea mea, cum era si de asteptat.
Oricum, multumesc ca ti-ai facut timp sa raspunzi, multumesc si restului.
Intotdeauna o placere .
Da,prieteniile sunt iubirile noastre platonice,investim multe din noi in ele!
Numai ca aici (exceptand impostorii pe care gresit ii consideram prieteni) n-am pierdut pe nimeni,sunt cu totii in viata mea de cand au intrat.
Desi in spatii geografice diferite,nu ne pierdem, comunicam constant si, cand reusim sa ne revedem, e ca si cum n-am fi stat departe unii de altii nici o clipa!
Eu joc pozitiv si cred in oameni.
Iar de frica, nu mai mi-e frica demult.
Mi-a placut intrebarea ta.
Incep sa realizez ca ajung iar pe taramuri interzise mie, atunci cand primesc injectia de hipertimezie si incep sa ies din zona mea de confort ( in care eu imi petrec 95% din timp ). Cand incep sa divulg din secretele mele si cand fac lucruri pe care nu le-as face prea des ( cam din eclipsa-n eclipsa ), incerc sa aflu ce ii place si caut sa o surprind intr-un mod cat mai original. Ii ofer mai multe atentie, decat as oferii altor persoane.
Ma comport normal, nu exteriorizez ceea ce simt la inceput, in timp si daca sunt reciproce, cateodata o sa ma arunc fara sa ma uit, alteori testez apa cu termometru. Tine mai mult de ce "vibe" primesc inapoi.
Am invatat sa tin totul sub control in mine, si m-am dresat sa spun un simplu "Mai bine cu orice, decat cu mine" si trece orice.
Bun, ai citit pana aici prostiile si tampeniile mele, asa cum fiecare pasare pe limba ei piere, fiecare om este diferit in trairi si cum se comporta. Nu se pierde nimic din trairile trecute, astea dau tonul la comportamentul din viitor, din pacate de multe ori, suntem influentati intr-un mod total negativ. Nu stiu cu ce te ajuta cum se comporta altii, nu exista un sablon dupa care te modelezi.
Cand o sa vina vorba de dragoste adevarata, o sa te comporti asa cum iti dicteaza inima, o sa-ti gasesti ritmul, cand o sa gasesti persoana potrivita si o sa faci lucruri pe care nu te-ai crezut in stare sa le faci pentru o alta persoana.
Iti las un sfat, nu mai tine asa de multe in tine, este nesanatos, eu sunt dovada vie. Daca tot nu pot iti spun sa-ti gasesti locul tau special. Eu am un pervaz pe care stau de un an si ceva incontinuu pe el, acolo ma duc sa ma eliberez de povara si sa fac pace cu multe lucruri.
http://www.youtube.com/watch?v=maFTn1lBU5E ma linistesc versurile de fiecare data, poate te ajuta si pe tine.
O seara placuta iti doresc.
Buna! Se manifesta si in functie de persoana pentru care simt si de gradul de apropiere dintre noi.Dar de cele mai multe ori incerc sa imi inhib sentimentele. Odata, stiu ca suna aiurea, stand destul de aproape de persoana respectiva ajunsesem mai sa ma sufoc, mi se oprise respiratia.In unele momente ma lua cu transpiratie si evitam sa o privesc in fata deoarece era posibil sa ma topesc cu totul si sa isi dea seama de ce simt.Si eu doar de 2 ori am patit sa simt o atractie atat de puternica pentru cineva, din acest motiv relatiile pe care le-am avut au fost cu baieti pe care ii placeam mediu si langa care ma puteam simti confortabil. Pe de alta parte acele trairi mai puternice erau insotite si de o fericire mai talamba de fiecare data cand mi se parea ca ma baga in seama.sa nu mai zic de tremuratul picioarelor sau inrosirea pieptului.Incercam sa ma tin departe de ei desi imi placea sa ii privesc dar de la distanta deoarece ma simteam tulburata si nu mai gandeam limpede.Prefer sa cred ca m-am mai schimbat de atunci.Normal cred ca ar fi sa ii cauti compania cat mai mult.
Cand ma aflu in fata persoanei pe care o plac ma simt bine, fericit si implinit. Dragostea mea fata de ea se manifesta prin ajutarea la teme, facand-o sa rada si aparand-o. De asemenea, stiu ca o iubesc pentru ca o visez noaptea.
Cineva zicea că iubirea e un fel de nebunie acceptată de societate.
"Love is a socially acceptable form of insanity."
Bănuiesc că ai vrea să zic mai multe despre asta, dar eu evit să vorbesc despre sentimentele mele și oricum sentimentele mele sunt irelevante, fiindcă nu le ascult, deciziile mele au alte criterii.
Ce e cert cand iubesti pe cineva nu-i faci intentionat rau, chiar si daca va despartiti, parerea mea
Vorbesc de obicei cu baietii, ba chiar ii consideri mai buni decat fetele uneori cand vine vorba de amicitie. Dar cand plac unul...il evit. De ce? Pentru ca imi e rusine,jena. Sa nu gresesc,sa nu ma balbai,sa nu arat stupid,sa,sa,sa. Dar odata ce suntem impreuna,incerc sa fiu cat mai draguta si ma comport normal,atata timp cat baiatul nu e un nesimtit... Prefer relatiile lungi,mie imi place sa pot sta relaxata,sa ma cunoasca persoana de langa mine, sa nu ma mai rusinez de diferite chestii, da, imi place obisnuinta, sa pot sa fiu eu fara sa ma gandesc "Oare isi zice in gand ca sunt o cretina?"
AdyYnNnNn întreabă: