Buna tepeu.

Am o intrebare mai ciudata, poate, cine stie, nelalocul ei.Dar chiar sint curioasa.La voi cum se manifesta sentimentul de dragoste? Adica, din ce punct de vedere, ma refer la modul in care va manifestati in fata pers. respective? Va exteriorizati mai mult ori total opusul, va inhibati emotiile fata de el/ea? Dar, va rog, nu incepeti cu rasp. scurte si irelevante in genul "eu am avut fluturi in stomac, punct", ori alte metafore populare.
Va intreb pentru a putea intelege mai bine unele aspecte legate de personalitatea mea.
S-a spus de multe ori despre pers. indragostite (mai ales cele tinere) c-ar incepe sa manifeste unele reactii mai...iesite din comun (nu reusesc sa gasesc un adj. potrivit) ce sporesc, cred eu, din acea euforie ce te cuprinde si copleseste totodata pe tot parcursul acelei perioade, pe care eu am sa o notez cu "x".
Okay, se stie deja ca in perioada x, in creierul uman, se elibereaza anumite subst. chimice ce produc euforia, cum ar fi dopamina, adrenalina etc.In fine, nu despre asta este vorba, ci, mai exact, cum ajung aceste subst. sa ne afecteze personalitatile si implicit viata, de la individ la individ.

Uitati, sa intelegeti mai bine, mie spre ex. cand imi place de cineva incep sa simt la inceput o usoara tulburare psihica, ce se accentueaza-n timp.Cu cat imi place mai mult de acea pers., cu atat simt ca starea mea psihica se agraveaza mai rau, si in cele din urma ajunge sa ma afecteze, intr-o oarecare masura, si pe plan fizic.Nu este vorba de vreo durere, nu ma intelegeti gresi.
Desi nu-mi va cadea bine, trebuie sa specific - este vorba de atacurile de panica, fara a da-o-n exagerari, asta am eu in perioada x.Neliniste, disconfort s.a.
Problema este ca n-am facut nimic sa stimulez aceste stari anxioase, asa sint de cand ma stiu.
Cum am reusit pana acum sa combat aceasta problema? prin dezamagiri, suparari, depresii, intr-un cuv. evitand. Evitand pe cat posibil contactul de orice fel cu pers. placute, adica in privinta "crush-urilor".
Ei bine, cum sint o pers. a discretiei totale cand vine vorba de sentimente si emotii pot spune, rasufland usurata, n-am avut probleme in a ascunde aceste...deficiente.Problema este ca ma afecteaza, iar acele stari de panica sint (re)simtite de fiecare data cand ajung sa ma indragostesc.
Cum am avut putine "crush-uri" pana in prezent, pot spune ca n-am intalnit decat de 3 ori aceste episoade la mine, in diferite reprize, dar care s-au intins pe o perioada ceva mai lunguta.
De aceea am nevoie sa mai ascult si din experientele altora, sa pot sa compar, sa stiu ce poate fi si ce nu in regula.

Stiu ca nu se vor inghesui prea multi la acest post, dar dintre cei care vor rasp., daca va rasp. cineva, tin sa va rog sa nu-mi oferiti cine stie ce trat. medicamentuoase ori un consult la psiholog/psihiatru. Daca consideram ca de asta am nevoie, nu mai postam aici.

Okay, o dimineata/zi/seara placuta.

Eu sant omul cu sufletul inghetat iar tu nu te strofoca cu astea acuma asteaptati vremea cand ajungi sa ai peste 20 de ani

Cand ma aflu in fata persoanei pe care o plac ma simt bine, fericit si implinit. Dragostea mea fata de ea se manifesta prin ajutarea la teme, facand-o sa rada si aparand-o. De asemenea, stiu ca o iubesc pentru ca o visez noaptea.

Buna intrebare si nedreptatita,pana acum.
Daca e sa-ti descriu din experienta personala,la mine erau doar extreme.
Initial, inghetam, incapabila sa reactionez in fata persoanei care-mi provoca sentimente si incercam sa ma ascund, sa dispar, parca imi era rusine de ceea ce simteam.Negam cu alte cuvinte,ceea ce simteam si preferam sa ma ascund,pana si de mine.
Motiv pentru care,cei grabiti sau flusturatici,o interpretau drept un refuz si dispareau,cred ca eram foarte norocoasa,de fapt.
Daca cel de care ma indragostisem,insista si-mi demostra mereu prin fapte ca nu am nici un motiv sa ma tem,rusinez,neincred,in el si sentimentele lui,incepeam sa reactionez fiziologic,ma bucuram si intram incet,incet in extrema cealalta,dadeam mai mult decat primeam,fara sa astept ceva in schimb.Mi-ajungea sa ofer,eram fericita si culmea era ca eram fericiti amandoi.
Continuarea, in urmatoarea ta intrebare, pentru ca un om indragostit poate ramane indragostit, se poate vindeca sau poate ajunge sa iubeasca.
Nu intentionez sa-ti ofer nici o reteta, cred numai ca nu ai avut suficiente motive sa ai incredere in cele trei cazuri in care te-ai indragostit.
Dar se poate sa gresesc!

Buna! Se manifesta si in functie de persoana pentru care simt si de gradul de apropiere dintre noi.Dar de cele mai multe ori incerc sa imi inhib sentimentele. Odata, stiu ca suna aiurea, stand destul de aproape de persoana respectiva ajunsesem mai sa ma sufoc, mi se oprise respiratia.In unele momente ma lua cu transpiratie si evitam sa o privesc in fata deoarece era posibil sa ma topesc cu totul si sa isi dea seama de ce simt.Si eu doar de 2 ori am patit sa simt o atractie atat de puternica pentru cineva, din acest motiv relatiile pe care le-am avut au fost cu baieti pe care ii placeam mediu si langa care ma puteam simti confortabil. Pe de alta parte acele trairi mai puternice erau insotite si de o fericire mai talamba de fiecare data cand mi se parea ca ma baga in seama.sa nu mai zic de tremuratul picioarelor sau inrosirea pieptului.Incercam sa ma tin departe de ei desi imi placea sa ii privesc dar de la distanta deoarece ma simteam tulburata si nu mai gandeam limpede.Prefer sa cred ca m-am mai schimbat de atunci.Normal cred ca ar fi sa ii cauti compania cat mai mult.

Incep sa realizez ca ajung iar pe taramuri interzise mie, atunci cand primesc injectia de hipertimezie si incep sa ies din zona mea de confort ( in care eu imi petrec 95% din timp ). Cand incep sa divulg din secretele mele si cand fac lucruri pe care nu le-as face prea des ( cam din eclipsa-n eclipsa ), incerc sa aflu ce ii place si caut sa o surprind intr-un mod cat mai original. Ii ofer mai multe atentie, decat as oferii altor persoane.
Ma comport normal, nu exteriorizez ceea ce simt la inceput, in timp si daca sunt reciproce, cateodata o sa ma arunc fara sa ma uit, alteori testez apa cu termometru. Tine mai mult de ce "vibe" primesc inapoi.
Am invatat sa tin totul sub control in mine, si m-am dresat sa spun un simplu "Mai bine cu orice, decat cu mine" si trece orice.

Bun, ai citit pana aici prostiile si tampeniile mele, asa cum fiecare pasare pe limba ei piere, fiecare om este diferit in trairi si cum se comporta. Nu se pierde nimic din trairile trecute, astea dau tonul la comportamentul din viitor, din pacate de multe ori, suntem influentati intr-un mod total negativ. Nu stiu cu ce te ajuta cum se comporta altii, nu exista un sablon dupa care te modelezi.
Cand o sa vina vorba de dragoste adevarata, o sa te comporti asa cum iti dicteaza inima, o sa-ti gasesti ritmul, cand o sa gasesti persoana potrivita si o sa faci lucruri pe care nu te-ai crezut in stare sa le faci pentru o alta persoana.
Iti las un sfat, nu mai tine asa de multe in tine, este nesanatos, eu sunt dovada vie. Daca tot nu pot iti spun sa-ti gasesti locul tau special. Eu am un pervaz pe care stau de un an si ceva incontinuu pe el, acolo ma duc sa ma eliberez de povara si sa fac pace cu multe lucruri.

http://www.youtube.com/watch?v=maFTn1lBU5E ma linistesc versurile de fiecare data, poate te ajuta si pe tine.

O seara placuta iti doresc.

Vorbesc de obicei cu baietii, ba chiar ii consideri mai buni decat fetele uneori cand vine vorba de amicitie. Dar cand plac unul...il evit. De ce? Pentru ca imi e rusine,jena. Sa nu gresesc,sa nu ma balbai,sa nu arat stupid,sa,sa,sa. Dar odata ce suntem impreuna,incerc sa fiu cat mai draguta si ma comport normal,atata timp cat baiatul nu e un nesimtit... Prefer relatiile lungi,mie imi place sa pot sta relaxata,sa ma cunoasca persoana de langa mine, sa nu ma mai rusinez de diferite chestii, da, imi place obisnuinta, sa pot sa fiu eu fara sa ma gandesc "Oare isi zice in gand ca sunt o cretina?"

Ce e cert cand iubesti pe cineva nu-i faci intentionat rau, chiar si daca va despartiti, parerea mea

"(...)parca imi era rusine de ceea ce simteam.Negam cu alte cuvinte, ceea ce simteam si preferam sa ma ascund, pana si de mine." te inteleg perfect.
E un plus ca ai trecut peste asa ceva.
Si okay, da, in mare parte e si vina neincrederii.De cate ori ma atasez de cineva, indiferent pe ce plan, ajung tot timpul in starea aceea deprimanta unde stiu ca mai devreme ori mai tarziu va disparea definitiv din peisajul meu si acea pers., m-am obisnuit cu astfel de dezamagiri, dar tot voi ura pentru totdeauna despartirile de persoanele ce le-am impatizat si considerat aproape.De cate ori mi se intampla sa ma atasez pe plan sentimental de cate o prietena/prieten ori chiar pers. ce s-ar presupune c-ar fi numit iubit/a, acelasi scenariu-mi revine-n minte, de fiecare data, nu-mi da pace.Nu-mi dau pace, stau si ma gandesc, si mi se face frica, frica ca intr-n fi al oricum vor pleca de langa mine.
Si da, cam bate vantul la postarea mea, cum era si de asteptat.
Oricum, multumesc ca ti-ai facut timp sa raspunzi, multumesc si restului.
Intotdeauna o placere .

Da,prieteniile sunt iubirile noastre platonice,investim multe din noi in ele!
Numai ca aici (exceptand impostorii pe care gresit ii consideram prieteni) n-am pierdut pe nimeni,sunt cu totii in viata mea de cand au intrat.
Desi in spatii geografice diferite,nu ne pierdem, comunicam constant si, cand reusim sa ne revedem, e ca si cum n-am fi stat departe unii de altii nici o clipa!
Eu joc pozitiv si cred in oameni.
Iar de frica, nu mai mi-e frica demult.

Mi-a placut intrebarea ta.

Cineva zicea că iubirea e un fel de nebunie acceptată de societate.

"Love is a socially acceptable form of insanity."

Bănuiesc că ai vrea să zic mai multe despre asta, dar eu evit să vorbesc despre sentimentele mele și oricum sentimentele mele sunt irelevante, fiindcă nu le ascult, deciziile mele au alte criterii.