1)Sursa nefericirii mele este că nu pot detașa și iau orice rautate și critica personal, simt rușinea în locul celorlalți, empatizez prea mult și tind să-i înțeleg pe alții fără să fiu nevoită s-o fac
2)Nu,pentru că vreau mai mult. Lanțurile sclaviei le văd ca pe o simplă ideologie, omul a crezut dintotdeauna că ceea ce e ascuns nu trebuie descoperit, dar ca mulți alții nu poți să lași întrebările să treacă pe lângă tine, curiozitatea fiind mai puternică.
Omul este uneori așa limitat, de multe ori nu vrea să se înțeleagă nici măcar pe el
Astea-s vrajeli dupa parerea mea cu 'societatea te modeleaza', tu esti de vina pentru ca accepti impunerea ei, de parca nu poti fi tu insuti/insati, de parca te-ar durea undeva de criticile lumii,, gura lumii vorbeste multe si nu face mai de niciunele.
Sursa nefericirii? Stresul
Sunt un om normal, nu sunt creatia dintre critica si apreciere, sunt asa cum am fost mereu.
1)Sursa nefericirii mele este că nu pot detașa și iau orice rautate și critica personal, simt rușinea în locul celorlalți, empatizez prea mult și tind să-i înțeleg pe alții fără să fiu nevoită s-o fac
in chestia asta ma regăsesc si eu, as vrea sa fiu psihopat sa nu simt empatie,sa fiu indiferent,nepasator,cred ca imi pasa prea mult de alti si de mine prea putin sau ca ma atașez aiurea apoi sufar, cateodata lenea, lipsa ambitiei sunt sursa suferinteti mele, latura emotionala intr-un cuvant, as vrea de piatra rece, 100% rational
2, iubirea este o slabiciune,devin cateodata sclavul iubiri,baniilor,al unor dogme tampite,credinte in zeii,aiureli, adevarul e ca suntem sclavi baniilor cu toti, fara ei nu putem trai, asta e, mai rau e cand isi sapi groapa singur prin prostia de care dai dovada