Am ceva pe suflet care ma apasa si incerc sa aflu daca este bine ceea ce am ales sa fac. In cadrul clasei, eu nu am o imagine prea bine stabilita si acest lucru ma face sa ma tem ca asa va fi si peste doi si poate chiar si mai tarziu.
Problema mea este ca toti ma tachineza pentru ceea ce sunt si pentru cine sunt. Eu sunt genul de persoana care nu se da dupa turma, care are propriul ei stil de a fi, ceea ce pe colegii mei îi deranjeaza. Eu nu fac ceea ce decide grupul sa faca, eu sunt eu si atat. Nu le permit sa se joace cu sentimentele mele si sa ma jigneasca pentru ca fac parte dintr-o familie mai putin instarita, am fost crescuta de bunica. Insa, pe grupurile online din care facem parte cu totii, eu nu am ce sa le fac, inca mai continua sa critice felul meu de a fi. Intrabarea mea este: chiar merita sa schimbi putin din tine pentru a te integra intr-un grup social (din care oricum nu mai am decat doi ani de suportat) sau sa fii tu si sa respecti doar oamenii care te respecta? Eu nu imi fac prieteni prea usor, deoarece nu suport prietenii falsi, care te improasca cu noroi pe la spate si care de fata cu tine sunt cei mai buni din lume. Din cauza ca sunt putin diferita, ca nu ies cu ei, deoarece mereu am cate ceva de facut pe acasa, ca sunt altfel, am ajuns ca pana si profesorii sa mai spuna cat de izolata sunt.
Vreau doar sa stiu, din experienta voastra, daca merita sa incerci sa te schimbi pentru colectivitate sau sa fii tu si cei care te considera prieten cu adevarat si care tin la tine te vor accepta oricum? Eu consider ca mai bine sunt eu insami, cu bune si cu rele, cu vreo doi prieteni buni, decat cu o intreaga clasa plina de prefacuti.

Și eu am avut aceeași problema ca a ta când eram in generală. Doar ca la mine era mult mai rău. Eram jignit, batjocorit zilnic. Eu eram o persoana timida, mai retrasa. Nu făceam rău nimănui dar in schimb mie mi s-a făcut mult rău. Eram luat in ras și pentru ca eram mai sărac putin și nu aveam cine știe ce telefon, haine de firma si nu mergeam in vacante in străinătate ca alții. Nu trebuie sa te schimbi pentru niște tampiti. Fii tu însăți. Nu e bine sa te iei după turma. Trebuie sa ai putini prieteni, și aia de calitate.

Buna! Asa este. Eu am aceasta problema de cand am inceput liceul, in generala nu era asa de rau, poate pentru ca atunci eram cu totii niste copii si nu erau asa de rai, sau poate eram eu un pic prea in lumea mea, unde aveam impresia ca toti sunt niste oameni extraordinari si ca toata lumea este un exemplu propriu, demn de urmat. Si eu am fost si inca mai sunt batjocorita, luata in ras...si da ...sunt introvertita. Cand pur si simplu esti mai retras, ei incep si mai mult cu remarci jignitoare, iar faptul ca sunt aproape niste dulti( sa fim seriosi, la aproape 18 ani in. Clasa a 11 a) ai crede ca au mai crescut putin din punct de vedere al intelegerii, insa nu, sunt aceeasi. Ceea ce nu inteleg este de ce nu incearca sa se puna in pielea unei persoane care este mereu luata in bataie de joc? Pentru mine, acesti ani de scoala au fost un calvar.
Ceea ce m-a durut au fost glumele la adresa bunicii mele, care m-a crescut.

Buna! Nu, eu nu ma schimb pentru nimeni, sunt unic, am felul meu de-a fi. Sunt multi prosti, daca te schimbi putin, te integrezi mai usor si mai repede printre ei, este alegerea ta... depinde in ce fel sa te schimbi.

Da... poveste clasica.

In primul rand, chestia cu "normalitatea" a devenit asa de abstracta incat... toti zic ca nu sunt normali
Chestia cu grupul, pot sa o zica si ei. Doar ca stau intr-un grup nu ii face "turma" si chestii de genul. Nu vreau sa intelegi ca sunt contra sau ceva, nici mie nu imi plac astfel de persoane cum ai descris tu despre "prietenii falsi" si lucruri de genul. Dar toate astea sunt doar, o perspectiva.

Dar pentru a raspunde strict la intrebare, din experienta mea, trebuie sa faci ceea ce vrei sa faci. La fel o zic si pentru cineva care este cum esti tu, la fel o zic si pentru cei din aceste "grupuri" colective, pentru ca daca ei se simt bine si asta vor, asta este. Altceva oricum ei nu cunosc

Cum adica o intreaga clasa plina de prefacuti? Doar daca esti "prietena" cu ei, si sunt prefacuti, atunci nu esti prietena. Iar daca nu esti prietena cu ei, si sunt prefacuti, atunci... iar nu esti prietena. Deci nu exista o alternativa

Da, este mai bine sa fii tu insati, dar nu o sa vezi niciodata pe cineva care o sa zica altceva decat ce ai zis tu legat de cum sa fie. Ar fi mai multe de spus, dar poate nu este cazul.

Dar da, a doua varianta a ta este buna, daca asta vrei sa auzi.

Succes in continuare!

La unii chiar nu ai ce sa le ceri, chiar dacă au împlinit o vârsta majora, nu s-au maturizat deloc, tot la același nivel au rămas. Dacă ar fi ei batjocoriți, nu le -ar conveni deloc.

Multumeac pentru raspuns! Ceea ce m-a dezavantajat pe mine destul de mult in colectivul in care am patruns au fost diferentele sociale enorme, deci, eu sunt la coada clasei, nu m-am gandit ca pot fi asa de rai. In fine. La ce m-am referit cand am spus fatarnici este faptul ca majoritataea dintre ei, exceptie facand cu aderarat doar 3 persoane, si nu glumesc cand spun asta, se batjocoresc si intre ei, isi fac remarci duresoase referitoare la etnie, la familie si la bani, profita unul de celalalt, iar cand refiza sa faca ceva, automat incep sa fie vazuti prost in clasa, lucruri care, intre prieteni, eu consider ca nu ar trebui sa conteze asa de mult, cine te accepta re accepta asa cum esti. Ceea e e mai rau este ca, cu unii dintre ei ma cunosc de la gradinita, iar cu altii am fost "prietena " acum vreo doi ani, insa ...da...toata lumea alege varianta mai buna de companie cand intrea intr-un nou colectiv, isi vede interesele.

Inteleg. Ei bine aceasta este "moda" mai nou. Nu este vina lor, pur si simplu asa au dedus ei singuri ca este mai bine sa faca, asta ii face pe ei sa se simta bine. Sunt sigur ca daca ar cunoaste tot ce se poate cunoaste intr-o viata, nu ar alege aceasta cale Dar inca sunt mici, o sa se maturizeze ei.
Tu nu trebuie sa te superi pe ei, da-i incolo. Parerea acestor persoane nu ar trebui sa conteze pentru tine, ca nici a ta nu conteaza pentru ei.
Renunta la aceste asteptari fata de ei, pot sa vorbeasca urat cu cine o vrea, lasa-i asa.

Iti spun cum o sa fie, o sa treaca timpul, o sa treaca clasele, o sa urmeze altceva, o facultate poate, un job sau ceva incredibil poate. Pana atunci poti sa alegi sa nu te mai stresezi de aceste lucruri ^_^.
Sau ceva sa te ajute pe moment, nu trebuie sa te consideri mai buna ca ei, desi asa este. Se considera ei oricum vor. In lumea asta mare sunt mii de astfel de cazuri, nu esti singura.

Un singur sfat bun am primit in viata de la ai mei si ala a fost: "Nu incerca sa fii diferit la scoala, incearca sa te integrezi. Daca plecati toti de la ore, nu fi(i) ciudatul care nu vrea sa plece. Cat timp ai o limita pe care nu o atingi, e ok".

Daca nu ai unde sa fii tu si trebuie sa faci aceste excese de personalitate la scoala, esti foarte trista. Poti continua sa te minti ca problema e la ei, cand de fapt, problema e la tine. Daca face cineva o gluma la adresa ta sau la adresa altcuiva, tu o iei din start ca pe o jignire. Invata sa razi mai intai, daca e amuzant. Nu te mai ataca.
O intreaga clasa plina de prefacuti. No sh1t. Sunteti la liceu, unde te crezi, la premiile Nobel pentru caracter?
Nu iti zic sa te schimbi si nici sa ii orbesti cu caracterul tau de Miss fata de la tara, pur si simplu relaxeaza-te si incearca sa nu mai iei totul atat de personal si de serios.

Eu stiam tot liceul in 9-12, iar la facultate nu am avut nici macar un prieten. In 4 ani am vorbit cu un coleg de vreo 3 ori, in rest, eram doar eu cu mine. In momentul de fata ca si in anul 4 de altfel, nu stiu cum ii cheama pe majoritatea fostilor mei colegi. Daca te gandesti ca la facultate e diferit, te inseli. Aceeasi copii pro st1, cu grupuri, iesiri la sucuri si in cluburi. Poti sa vorbesti cu toata lumea sau poti sa nu vorbesti cu nimeni, dar daca nu vrei sa o arzi prin g@ngb@ng-uri pe la camine, nu fii tipa aia cringe singura speriata de viata, de care ti se face mila si nu stii cum sa reactionezi asa ca te iei de ea.