Buna TPU, am nevoie de ajutor! Cu greu am ajuns sa decurg la chestia asta de a cere parerea si sfatul celor de aici, dar simt ca innebunesc si trebuie sa rezolv cumva toata chestia asta. In primul rand, o sa spun cate ceva despre mine si viata mea, pentru a va putea face o idee; la 1 an dupa ce m-am nascut parintii mei m-au abandonat in spital, am stat acolo cateva luni pentru ca am avut si o problema de sanatate la inima, apoi am ajuns la Centru de copii pana la varsta de 3 ani. La 3 ani m-a luat un Asistent maternal in familia ei pentru a ma creste. Nu pot sa va zic cate am indurat si la Centru de copii dar si la femeia aceea; cate batai am primit, pumni, picioare, aruncau in mine cu tot ce aveau, ma scuipau si dadeau in mine pana ma invineteau, ma abuzau dar nu sexual ci isi bateau joc de mine, abia imi dadeau sa mananc si aia terci sau apa cu paine si radeau de mine in fata altor copii si ma injurau si imi spuneau ca sunt un nimeni si un nimic si asa voi fi mereu. La 6 ani fix de ziua mea a facut Dumnezeu o minune si am intalnit-o pe cea la care sunt acum de atatia ani. Ma iubeste si o iubesc enorm de mult, a incercat sa imi fie si tata pentru ca din pacate nu am avut parte de iubirea unui tata sa stiu cum e sa fii "fetita lui tati" si chestii de genul asta. Ea a incercat sa imi ofere totul, sa nu imi lipseasca nimic si mi-as da si viata pentru ea! Problema este ca oamenii si-au batut joc de mine, copiii cand ma vedeau cu cineva veneau si spuneau ca "asta e aia infiata" si dupa nu mai vorbea nimeni cu mine si mereu radeau de mine si cand ma certam cu cineva imi aruncau repede "nici mama ta nu te-a vrut!" Am suferit foarte mult din cauza asta, la 12 ani imi doream sa mor! Am avut si cateva tentative de suicid, am luat pastile, ma taiam pe maini dar mi-am revenit usor usor - ideea este ca nu reusesc sa ma integrez nicaieri, eu sunt o persoana sincera, reala si nu pup in fund pe nimeni pentru a ajunge undeva in cariera mea sau a obtine ceva de la cineva. Eu mereu apar cand e vorba ca cineva jigneste pe cineva fara motiv sau vrea sa ii faca rau, sunt prea miloasa si cu inima si oricat de ranita am fost si in relatii si prietenii nu am incetat niciodata din a fi un om bun, mereu incerc sa devin mai rece sa nu mai fiu atat de sensibila orice lucru marunt ma face sa am simt atacata, neputincioasa si sa imi scot coltii sa incep sa atac cu vorbe dure si urate pe care mai tarziu cand imi revin, logic, le regret! Nu stiu nici eu ce este cu mine, am 23 de ani si nu imi pot reveni, am suferit prea multe traume si prea multa durere si am tinut prea mult in mine ani de zile, ma faceam ca e totul ok si seara plangeam ca un copil iar chestiile astea s-au acumulat in mine si acum explodez la orice chestie, simt ca am innebunit. Am fost la psiholog de 2 ori dar degeaba nu am reusit sa imi revin, nu ma simt ajutata de ei. Nu stiu ce sa mai fac, am si o relatie iar omul asta ma iubeste enorm si imi suporta toate ifosele si ma sprijina dar sunt constienta ca daca o mai tin asa il voi pierde si o sa pierd tot din cauza atitudinii mele vulcanice si inconstiente. De fiecare data cand ma cert cu cineva, o fac de parca e dusmanul meu nu un om care imi vrea bine, vad rosu in fata ochilor si nu mai simt lucida, ma cuprinde o furie de nedescris si un urlet nebun(asta rar se intampla sa ajung la aceasta stare) ajutati-ma va rog!

O data ce el te iubește cu Adevărat îți spun eu ca nu renunța la tine în veci el la tine Pentru nimic in lumea asta o data ce te iubește cu Adevărată in tot deauna va rămâne in spatele tău orice ar fi orice ai face cât despre tine și viața ta și cât ai suferi și ai îndurat mai pus la pământ cu tot ce ai suferi chiar ești un om cu Adevărată puternic ai îndurate atâtea și ai reușit într-un final sa ai o viața normla ai tot respectul meu din toată inima mea nu am știu ce a-și putea spune mai lasă fără cuvinte

Îți mulțumesc din suflet, apreciez cuvintele tale și sper să fie așa... pentru că sincer nu mai suport atâta suferință. El și mama sunt singurele persoane din viața mea importante, și dacă pierd pe vreunul din ei îmi este să nu intru iar într-o depresie pentru că foarte greu ies din ea! Aș vrea să îmi revin din caracterul ăsta nebun și enervant pentru că e prea exagerat dar nu știu cum să mai lupt și să trec peste asta...

Cu toți pierdem pe cineva in viața Noastră chiar și atunci când nu te vei așteaptă Niciodat mai devreme săi mai tariziu trebuie sa accepta asta pentru fericirea și binele lor și siguranța lor tu chiar ești puternica vorbesc foarte serios prin câte ai trecut și ai supraviețuit tu și ai data dovata ca se poate dacă lupți cu Adevărată din inima nu vei păți nimic oameni tu ești capabilă de multe dar nu-ți dai seama intr-o zi îți vei da seama stai liniștita nu mai pune la inima nici la suflet nu te mai necaji ridica capu sus o sa treacă și asta

Salut!
Se vede ca traumele din trecut nu îți dau pace și acum. Apreciez ca deși oamenii te-au tratat urat, te-ai menținut o persoana buna, e mare lucru. Problema e ca ai acumulat multă suferința care acum iese afara. E bine ca ai alături oameni buni lângă tine, petrece timp de calitate cu mama și prietenul tău.
De asemenea chiar dacă nu te-ai înțeles cu cei 2 psihologi la care ai fost totuși zic sa mai încerci. Nu ar strica psihoterapia ca sa înveți cum sa îți trăiești viața liniștita și împăcată cu tine. Problemele astea de temperament trebuie sa le rezolvi tu cu tine, dar și cu psihoterapeutul. Ar trebui sa povestești cuiva ce ai acolo in sufletul tău de te deranjează sau eventual sa scrii detaliat pe o hârtie de care sa scapi ulterior.
Cred ca prietenul tău te iubește și dacă iubești pe cineva îl accepți și cu trecutul sau, calități și defecte. Dar totuși sentimentele astea pe care le ai când te cerți cu cineva sunt cauzate de neglijarea din perioada copilăriei ( pana sa ajungi la mama ta de acum) și de relele tratamente aplicate de ceilalți. Eventual când te mai încearcă sentimentul asta de furie, încearcă sa respiri adânc, sa faci o autoanaliza a situației. 10 secunde sunt suficiente pentru a calcula la rece. De asemenea poți avea un obiect micuț pe care sa îl plimbi dintr-o mâna in alta. Folosindu-ne simțurile creierul nu se mai focusează atat de tare pe emoțiile de moment.
Îți doresc mult succes și toate cele bune!

În primul rând pentru a nu pierde oameni din jurul tau spune le problema ta, explica-le ce ne-ai explicat noua macar sa stie ca nu o faci cu răutate.
Trebuie cu timpul să iti scoti perioadă aia nasoală din cap, trebuie sa te uiti la tine in oglinda si sa te vezi mare, sa te vezi adultul ce ai ajuns azi, ce poate acum câțiva ani nu credeai ca o sa apuci sa ajungi.Sa te uiti la tine si sa vezi ca te-ai realizat, ca dintr-un copil abandonat si trecut prin greutăți ai ajuns pe picioarele tale, ai ajuns iubita, apreciată, respectată si sa iti recastigi increderea in tine.Nu trebuie sa te mai gândesti ca nu te-a vrut nimănui, sau ca cineva te va abandona.Parintii tai au pierdut,iar cei ce nu vor încerca să te inteleaga vor pierde si ei la rândul lor posibil un om bun si de baza.
Dar ca sa nu ingreunezi situația nimănui,sa nu mai stai cu frica si sa scapi de stările astea încearcă treptat sa te autocontrolezi,sa iti creezi o rutina. Poti sa treci pe la farmacia naturistă sa iti iei ceva plante sau pastile pentru relaxare ca nu provoacă dependenta,sa bei in fiecare seara ceaiuri naturiste,sa iti găsești o pasiune cu care sa te ocupi,sa iesi la alergat si in sanul naturi,sa pleci cu iubitul tău macar in weekenduri acum cand da căldură în drumetii,cu cortul,într-o călătorie,sa discuți cu cei din jurul tau despre problemele tale si cel mai important sa te lupți cu tine treptat sa te controlezi.
Exista exerciții de respiratie,poti sa iti creezi treptat o gândire pozitivă.Pe mine una ma ajuta in momentul in care sunt foarte agitată, crispată,"agresiva" sa ma gandesc "ba destul de sănătos sa sunt in comparatie cu altii, nu stau in strada, am o relație cu un om ok, mai am timp sa fac cate ceva in viata de ce sa ma necajesc si stresez", imi vad de a mele si in scurt timp redevin cil.

Omul - își mai găsește...liniștea în rugăciune... încearcă