Care este cel mai mare regret al vostru?
Dar cea mai buna decizie luata vreodata?

Regrete? nu am foarte mari, doar ca trebuia sa fac anumite chestii la timpul lor, dar pe care nu le regret.


Cea mai buna decizie? Ca mi-am ascultat inima cand am ales echipa pe care s-o sustin tot restul vietii/

Ca nu am ascultat de niste sfaturi vitale pentru viata mea.
Ca am renuntat la un momentdat la tot ce era toxic si ma tinea in loc.

Să-mi fac cont pe TPU.
Încadreaz-o unde vrei.

Anul 2009
Ziua cand am decis sa-mi urmez visele indiferent de circumstante

Wow Drimmero!
Inca esti pe TPU!

Cred ca nu se incadreaza nicaieri. Nu e asta nici realizare si nici nu se poate numi "regret al vietii"

Inca mai traiesc si eu,, dar tu cine esti?

Nu e o realizare? Zi-mi un alt loc unde întâlnești o astfel de etalare grandioasă a inteligenței peste medie a unor minți luminate.))

Eu
Un user mai vechi.

Habar nu am cine ai putea sa fii, da-mi un semnal ceva ca sa-mi dau seama... contul e nou, e un impiediment.

O fată Rea

S-ar putea sa ai dreptate

N-am nici cea mai minuscula idee, ce conturi ai mai avut?

Cel mai mare regret? ca in perioada mea de formare scoala + liceu nu am invatat sa fiu o persoana sociabila

cea mai buna decizie? cariera pe care am ales-o

Buna intr
Nu am facut footbal de fete
Si decizie nu stiu am renuntat la persoana aia orgolioasa si incapatanata care am fost
Pana la urma nu trebuie sa avem regrete si doar sa ne bucuram de prezent.

Poti sa ai un regret ca nu ai facut un lucru la un moment dat, dar poate ca asa ai considerat ca trebuie sa procedezi la vremea respectiva. La capitolul regrete nu stiu ce sa zic, mai ales ca anumite lucruri rele care mi s-au intamplat in trecut nu au prea depins de mine. Iar ca decizie buna, probabil ca m-am dus la interviu, cand m-am angajat, acum 15 ani.

- Ca am lasat-o pe maica-mea sa-mi controleze 34 de ani din viata... desi, nu prea as putea spune ca am avut de ales. E ceva gen experimentul cu broasca aia care nu sare din apa cand o fierbi daca ridici temperatura apei intr-un ritm foarte incet.

- Ca am plecat din tara si m-am rupt de ea, am devenit in sfarsit independent. Atat ca, mult prea tarziu. Acum cica sa o iau de la zero... De la zero adica in handicap. Ma rog, e bine si acum poate, ramane de vazut.

Uneori e tarziu pentru unele lucruri dar pentru altele niciodata nu e tarziu. In viata asta avem o mare lista de lucruri de facut si experiente de trait.In fiecare zi o putem lua de la 0. Schimbarea vine din noi, daca ne dorim cu adevarat si ne convingem mintea sa creada cu tarie ca putem acel lucru. Teama e o iluzie.

Nu conteaza ca traiesti in iluzii sau realitati sau orice altceva, conteaza doar ce ti-a validat experienta de viata pana in prezent. Aia este realitatea ta. Ca sa iti modifici realitatea, mai intai trebuie sa vezi dincolo de cele iluzii cum le spui tu. Ia spune-mi cum arata culoarea din dreapta spectrului luminos, dupa UV? Posibil sa nu stii. Probabil fiindca nu ai vazut-o niciodata.

Ai dreptate in felul tau.
Dar cred ca am si eu putina dreptate cand zic ca ce a fost inainte a trecut, de aceea se numeste trecut si ramane in minte dar viitorul il avem in maini.Stiu ca ramanem afectati dar trebuie sa ne straduim cat putem sa facem sa ne fie cat mai bine posibil in prezent si in viitor.
Esti tanar. Nu ai 60 de ani. Ai viata inainte nu iti lasa anii viitori in umbra trecutului?

Asta si incerc, dar peste tot se cere "experienta de viata"... asta-i primul lucru pentru care sunt luat la rost si adt inlaturi. Ca ce am facut pana acum, ce sunt bolnav, am vreo problema si tot asa mai departe. Toata lumea vrea totul de-a gata. Totul de-a gata, cand eu se presupune ca "o iau de la zero"... De asta si zic, de la zero insemnand cu handicap din start. Nu ma intreaba nimeni ce am de gand sa fac de aici incolo, ma intreaba ce am facut pana aici si ce am in mana. Pai pana am sa am ceva in mana poate ma apuca vreo 40 de ani si mai bine, pana ma ridic la "standardele" cerute de societate. Mi se pare mie ca deja 35 de ani e oricum prea tarziu pentru o prima relatie spre exemplu. Nu mai pun ca ar trebui sa mai astept inca cativa ca sa ajung "in rand cu lumea". Si de fapt cum sa ajung acolo cand nimeni nu ma baga in seama pe motivul ca am ajuns asa pana aici. Deci tot cerculetul vicios in continuare. Fara un start nu este nici un viitor. Deja ma doare capul de prea multi ani, din ce in ce mai tare pe an ce trece. Hai ca pana la 30 a mai fost cum a mai fost. Tot in jos, dar ma rog, suportabil. Mda, nu ma mai intind cu vorba ca iar imi aduc aminte de tot si de toate