Pai izolare de prieteni, familie e nasoala, argumentul este ca imi place sa socializez, discut, fac ceva pasiuni cu cineva, cand sunt singur am asa o stare neagra, nu pot descrie, o sa pun o intrebare despre ceva asemanator la conversatii, cu de ce intr-o clasa goala ma simt sumbru, iar colegii daca erau acolo ma simt bine chiar daca nu as socializa cu ei si mi-as vedea de ale mele.
De ex daca parintii sunt dincolo, chia daca nu socializez cu ei 3 zile, ma simt bine in camera mea, cand sunt singur in casa, e negru inauntru.
Nu vad ce e asa de complicat incat e nevoie de argumentat. Stai la distanta de alti indivizi cu care nu imparti locuinta. E simplu
Asta stiu si eu, dar ce inseamna pentru tine aceasta izolare, eu asta am intrebat.
Stau in casa am norocul ca pot lucra de acasa si o faceam deja dinainte de treaba asta. Nu mai ies la alergat, nu mi am mai vazut parintii de 2 luni, nu merge decat la magazin cu masca si cam aia e.
Ca alergam in parc si parcul (Tineretului sau Herastrau daca esti din B) nu e in proximitatea casei mele
Cu cât te întâlnești și ai o interacțiune apropiată cu alte persoane, de exemplu dai mâna cu ea, sau ea vine la tine acasă, sau mergi la magazin și pui mâna fără mânuși pe căruciorul de cumpărături, toate acestea te pot pune în contact fără să știi cu virusul. Acesta poate să nu te afecteze imediat pe tine, adică să nu te îmbolnăvești, dar apoi să îl transmiți fără să vrei și fără să știi la alte persoane cu care vii în contact. Apoi în familiile acestora să se afle persoane vulnerabile, care au imunitatea scăzută datorită vârstei sau din alte motive. Aceste persoane se pot îmbolnăvi datorită faptului că tu nu ai respectat regula izolării sociale. Ecemplu. Eu locuiesc în oraș cu soția. La 200 m de mine locuiește fiica mea cu bunica ei. La 4 km de mine locuiește fiul, soția lui și două nepoate. Sărbătorim de obicei în familie cu toții împreună, atât paștele ortodox și cel catolic, prilej de fericire, bucurie, povești, schimb de cadouri aduse de iepuraș, masă fesitivă împreună. În familie sunt persoane de la 5 la 89 de ani. În acest an, cu destulă durere în suflet, că nu ne putem revedea, de frică mai ales să nu se îmbolnăvească bunica sau nepoatele, nu ne-am întâlnit. Mâine voi merge la o bancă să rezolv o problemă. care nu o pot rezolva online. Dar altfel aș sta acasă. Am un prieten în oraș, din 1969. Ne întâlneam înainte cam o dată pe lună la un pahar de vorbă. De când cu pandemia, pauză. Are și el o nepoată de 2 ani pe care o protejează astfel, plus restul familiei.
A, ok, credeam că nu ieși din motive de izolare (prevenție) și de aia eram curioasă ce ți se pare riscant la ieșitu la alergat. Un alt parc nu ai în preajmă să ieși? eu merg în unu la o distanță de 500 de m și n-am avut probleme.
E visul meu. Si asa sunt o trista si 80% din interactiunile mele cu oamenii sunt online.
Exact ce era si inainte. Vine presedintele Romaniei si imi spune sa ii evit pe ceilalti. Pai, deja faceam asta. Partea frumoasa este ca le-a spus si celorlalti ca trebuie sa ma evite pe cat de mult posibil, partea naspa este ca unii nu respecta distantarea si tot incearca sa intre in contact cu mine.
Pentru mine e ceva obișnuit. Singurul lucru care ma întristează e ca s-a anulat concursul Eurovision 2020. Ma deranjeaza insa risipa de hartie pentru declaratiile la iesirea din casa, cand le puteam scrie foarte bine si pe telefon.
Pentru mine e ceva cumplit ....numai am pe nimeni langa mine iar online ma ajuta si nu prea pentru ca oricum nu prea sunt de acord cu el si nu e benefic ca discutia fata in fata cu o persoana