Bună TPU!
Ce poezie preferi? Cea cu rimă sau fără? Ce altceva urmăreşti la o poezie? Ce stil te atrage?

Cu rima, fireste.
Rima, ritm, etc.

Imi e indiferent. Atat timp cat puncteaza ceea ce imi place, si ajunge acolo unde trebuie, totul e bine

Ce îţi place?

Pai nu ma prea dau in vant dupa poezii, pentru ca cele care imi plac sunt cele complexe. Cele greu de inteles, care stai sa te gandesti ceva timp la ele. Sau cel putin eu, ca am fost la real Dar imi plac cele care ma scot din zona mea de confort, care m-ar motiva cumva. In rest, nu prea ma omor cu ele

Nici intr-un caz stilul bacovian in care ni se prezinta toate mortaciunile vazute si nevazute! Prefer o poezie cu rima/

Nu sunt eu cea mai mare fana a poeziilor, dar prefer poezia postmodernă.

Poezia lui stanescu

Nu-i da formă,
Dă-i culoare,
Și culege-o din pustiu,
Cu un bun venit la mine,
În sertarul arămiu.
Da, și pulsul are ritm,
Și-i o rimă între noi,
Poate-oi pune de o parte,
În sertarul arămiu.

Important e ca mesajul să vină din suflet și să ajungă la receptor, să îl atingă acolo unde trebuie și să rămână acolo. E indiferent cum e concepută poezia în cazul ăsta.

Poezia e scrisă de tine? Pe moment?

Da. Nu e poezie, dar meh am mai văzut o întrebare legată de poezie și am zis că un răspuns legat de astfel de întrebare poate fi acompaniat cu niște versuri.

Frumos.

Și mie mi-era că mă fac de râs Merci. Am avut și eu o perioadă când scriam poezii, dar nu prea voiam să le vadă alții, mai mult le scriam pentru mine, culmea.(nu toate). Simțeam să mă exprim cumva dar o făceam doar pentru mine(deși parcă îi ziceam foii de hârtie, e ca și nopțile când simțim să vorbim cu noi înșine doar că ce e scris rămâne...). După ce le reciteam mi se păreau penibile dar nu conta căci cel mai important era că mă reprezentau. În unele poezii poți să îți exprimi dragostea de exemplu dar dacă arunci și un strop de nebunie poate ieși ceva care nu mai are formă, dar e totuși ceva frumos, ceva care nu ajunge la oricine dar ceva care poate exprima multe. Cu cât e mai vagă cu atât poate exprima mai multe iar cu cât e mai exactă cu atât se micșorează și șansele să exprime mai multe lucruri. De acolo și culoarea aia care în viziunea lui Blaga e dată de cunoașterea luciferică, nu de cea paradisiacă, de vag, nu de exact. Oricine dacă simte ceva e frumos să le exprime chiar și prin literatură iar în momentul în care reușește să îi atingă pe alții cu ceea ce a cules din pustiul său e deja mare lucru. Eu am renunțat, nu-i vocația mea Asta e ca o completare la răspuns, ideea e că un om nu trebuie să vadă la o poezie doar faptul că are rimă, ar trebui să vadă esența ei.

O prefer pe cea fără rimă, ca un fel de proză poetică, plină de spontaneitate, suspans, stângăcii adorabile, sinceră şi directă.

Îmi place mult cum gândeşti... Eu scriu poeme. La început făceam şi eu la fel, scriam doar pentru mine. Dar mama mea a insistat într-o zi să postez măcar o poezie pe facebook ( Doar părinţii mei ştiau până atunci că scriu poeme ). Am primit încurajări, susţinere, îndrumare. Tata m-a ajutat să mă fac cunoscută şi în rândul oamenilor mai importanţi în oraş, care ştiu ''cu ce se mănâncă''. Azi sunt membră într-un cerc literar. Sunt începătoare, însă pot să spun că învăţ lucruri noi datorită lor. Scriam poezii cu rimă, ce-i drept, mai banale, dar ei mi-au sugerat să renunţ la rimă, să scriu cu vers alb. Nu caut să fac ceva din asta, poezia doar îmi hrăneşte sufletul. Aşa cum ai zis că făceai şi tu; scriam şi scriu pentru mine, pentru a mă descărca de emoţie, de gânduri... În cazul în care doreşti să vezi ceea ce fac, am un blog unde le păstrez. Poate-ţi dai cu părerea, m-ar bucura. https://olumeintunecata.wordpress.com/author/intunecata/

Mă bucur pentru tine că ai primit susținere și ai ajuns să faci parte dintr-un cerc literar. Și la mine primele poezii au fost cu rimă, dar mie nu îmi place să fiu constant. Unele emoții pot fi transmise și mai ciudat. Nu cred că am renunțat vreo dată complet la rimă, pe ici colo se mai găseau versuri care rimau să dea o oarecare muzicalitate. Am încercat tot felul de lucruri, am dat rime chiar și între strofe diferite, ultimele versuri din fiecare rimând. Poți să faci multe chestii dacă te gândești și dacă simți. Eu mă bucur că faci poezia pentru tine și că îți hrănește sufletul, mă bucur că am putut vorbi cu o așa persoană.
Te-ar bucura să îmi dau eu cu părerea? Sunt destul de indulgent eu, accept multe forme de expunere a artei, până într-un punct. Nici nu mă consider cineva îndreptățit să își dea prea mult cu părerea dar hai că o voi face. Întunecato e destul de beznă acolo la tine, nu? Fan anime? Observ că poza ta e dintr-un anime care mi-a plăcut mult, Another, dacă nu l-ai văzut te sfătuiesc să îl vezi. Îmi place că parcă adopți un stil cât mai libertin, sincer îmi place cum te exprimi. Nu o faci conform tiparului. Poeziile tale sunt destul de triste, oricum îmi plac. Ești o scriitoare pe gustul meu parcă într-un fel chiar te asemeni cu mine(scuze nu am vrut să te jignesc ).

Important e ce transmite

Nu sunt fană anime. Nu am văzut nici măcar unul până acum... Poza am ales-o doar pentru că reprezintă această latură a mea ''întunecată''. Mă bucur că îţi plac poemele mele...

Fără rimă şi cât mai abstractă.

Cu rima, este normal. Dar mi-e indiferent. Nu sunt o mare fana a poeziilor