Mental faci un pas înapoi, fizic- respiri adânc și te gândești daca merita sa dezvolți conflictul hsau nu. După asta e decizia ta cum acționezi și nu mai este o reacție.
Pe langa asta, chiar vrei sa te focusezi la ce gândește cineva despre tine care mai degrabă te judecă în loc să încerce să te cunoască?
Ii tragi o privire superioara, apoi nu il mai lasi sa vorbeasca in preajma ta.
îl lași să spună ce vrea el tu îți continui drumul tău și îți vezi de treaba ta nu trebuie să-l contrazici nu trece sa intri în conflicte nu trebuie sate cerți cu nimeni îți vezi de treaba ta și cine ce spune sa nu-ți pese și îl eviți.
Simplu: îi dai o palma zdravana si apoi isi va da seama ca ce crede despre tine e gresit. Apoi pleci pur si simplu.
Daca ripostezi la fel, inseamna ca esti la fel de prost ca el, il ignori si atat, iti vezi de treaba, nu are sens sa-ti pui mintea cu un tembel.
Nu cred ca "nevoit" este cuvantul cel mai potrivit.
Mai bine zis, te simti... controlat de un anumit impuls sa ripostezi asta. Ca aia nu este o nevoie.
Si trebuie vazut de unde vine acel impuls. Din "invataturile" din copilarie? Ce ganduri ai in minte in astfel de momente? Sau nu le mai constientizezi?
Trebuie sa fii atent la ganduri, sa nu le lasi sa fuga si sa uiti de tine in astfel de momente.
Acum legat de cand trebuie si cand nu trebuie sa faci asta, asta depinde in functie de fiecare situatie.