Buna TPU. De ceva timp ma framant. Simt ca nu mai am chef de viata, ma simt total demotivata. Insa cu toate astea, reusesc sa ies pe afara cat de cat, sa fac curatenie in casa, citesc etc. Dar vorba aceea "de mila, de sila". Si ma simt ciudat uneori avand starile astea. Iar noaptea mi se intampla sa am insomnii in unele seri(ma mai doare si capul). Sunt genul de persoana care ar vrea sa faca si activitatea X, activitatea Y, dar ma simt demotivata, fara energie, fara scop. Ca si cum sunt entuziasmata la inceput sa initiez un lucru, dar apoi ceva ma trage inapoi dupa ce incep.Am dorinta, dar nu e formata din energie, ci din demotivare. De Craciun mai mult m-am certat cu ai mei, am avut niste stari usor depresive(am plans de am rupt), ma simteam singura, fara valoare. Uneori, cu ei abia scot 2-3 vorbe, ca ba sunt obositi, ba nu au chef, dar cu toate astea tin la ei.Si nici nu prea ies in general, prietenii ii pot numara pe degetele de la o mana, pentru ca in general nu au timp(ba au job-uri, unii sunt casatoriti sau au si copii chiar). Si nu pot sa am incredere sa intalnesc pe careva in mediul virtual, nu poti stii peste ce paranoici sau "manipulatori" dai.Am incercat sa caut si cateva job-uri, dar nu am fost acceptata din pricina lipsei de experienta si nici nu prea gasesc ce m-ar interesa. Singurele lucruri in care ma refugiez sunt cartile si webinariile de dezvoltare personala. Ah, si seara de seara imi spun rugaciunea, mai, mai ca poate vine o minune in viata mea. Dar uneori parca obosesc luptandu-ma cu morile de vant.As vrea sa nu ma judecati, insa...ce sa fac in situatia aceasta? Voi ce m-ati sfatui sa fac? Multumesc tare mult! Dumnezeu sa va binecuvanteze cu un 2024 prosper si plin de sanatate!
Îmi pare sincer rău să aud că treci prin momente dificile. Ține minte că nu ești singură în această luptă și că este perfect normal să te simți astfel. Ești o persoană valoroasă, iar stările pe care le experimentezi nu definesc întreaga ta ființă. Sunt aici să te ascult și să împărtășesc gânduri de sprijin.
În ceea ce privește demotivarea și stările depresive, ar putea fi util să încerci să identifici câteva activități mici și plăcute pe care le poți integra treptat în viața ta. Fie că este vorba despre plimbări scurte în aer liber, ascultarea unei melodii preferate sau încercarea unui hobby nou, acestea pot aduce un suflu proaspăt în rutina ta.
În legătură cu relațiile cu cei din jur, poți încerca să împărtășești sentimentele tale cu cei apropiați, chiar dacă pare că nu sunt mereu disponibili. Înțeleg că este dificil să faci noi conexiuni, dar poate exista oportunități neașteptate în viitor.
Nu te descuraja și amintește-ți că încetul cu încetul poți depăși aceste momente mai dificile. Îți trimit gânduri pozitive și sper că în 2024 vei descoperi noi surse de bucurie și împlinire. Fii grijulie cu tine însăți și caută sprijinul celor din jur.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Zic să continui să cauți un job. Înțeleg că nu ai fost acceptată deocamdată, dar mai încearcă, trebuie să găsești. Când începi să lucrezi, nu te mai simți inutil/ă, plus că găsești acolo un anturaj, oameni cu care poți comunica. Pe de altă parte, e bine că îți plac cărțile. Nu te lăsa de obiceiul de a citi. Cartea este cel mai bun prieten, care nu te înșală și nu te dezamăgește.
Răspunde
Nu ești singura care are astfel de stări, chiar si mie mi se mai întâmplă, si la mine funcționează încă magia cărților (bune).
Tot secretul e sa iti umpli timpul cu ceva plăcut.
Chiar dacă nu cauți o relație stabila, cauta să-ți faci alți prieteni cu care sa iesi uneori, si cu care sa vorbești zilnic. Daca ai ocazia, înscrie-te într-un grup gen Prietenii Munților, etc. Sau într-o asociație de voluntariat. Acolo împuști 3-4 iepuri dintr-o lovitura: vei cunoaște oameni de calitate, cărora le pasa de cei din jur, iti ocupi timpul, ajuți pe cineva în nevoie, iti crești stima de sine și abilitățile de comunicare, etc
Tias recomanda încercarea unei cărți foarte bună schimbătoare de viata Biblia.
Bună! Și mie mi se întâmpla des, m-am închis în mine mult timp, până intr-o zi, când mi-a murit un prieten din copilărie. Am analizat toată situația și am realizat că o viață avem. De ce să stai suparata toată ziua în casa? Îți pui căștile în urechi și ieși singura la plimbare. De ce sa fi dărâmat doar de la atât, când adevăratele probleme sunt altele? Ești sănătoasă, ai posibilitatea să cunoști alți oameni, să te plimbi, să cunoști și sa simți totul la intensitate maximă, tu ai posibilitatea, alți oameni poate din păcate nu o mai au. Jobul va veni, prietenii la fel, însă timpul trece. Fii mai optimista, nu mai lasă orice nimic să te pună la pământ. Ești intr-o mica depresie. Fii libera, pentru ca ai alegeri de făcut și ai o viata de trăit.
Stai prea mult in casa si nu ai o ocupatue, probabil de aceea te simti asa.
Eu nu prea pot sa dau sfaturi sau sa comentez, caci sunt un lenes si un deprimat 
, dar incearca sa iti faci "de lucru". Gaseste o activitate care sa iti placa.
Si eu incep lucruri si nu le mai duc la capat, dar asta pentru ca sunt lenes (procrastinez) .
Asa e cand nu ai activitate si stai acasa prea mult. Iti scade pofta de viata (energia).
Eu unul mai pun muzica prin casa si fac mancate, mai fac curat sau cand merg la dus. Muzica imi provoca o stare buna si parca imi place sa fac anumite lucruri pe ritm de muzica (rap). E chiar nostim daca apuci sa ma vezi cum dau cu laveta prin bucatarie in timp ce ascult BUG Mafia 
Un psiholog te-ar ajuta sau cineva (prieten bun sau ruda) careia sa te confesezi. Eu nu sunt asa sociabil, dar mai am momente cand mai stau la vorba cu fratele meu mai mare si ne amintim lucruri. Mai schimbăm o vorba, mai radem si uite asa se schimba starea
.
Poate ai nevoie si tu de asta. Cineva care sa iti dea o stare mai buna. Poate fi vorba de un prieten, o pisica sau animal sau mnah, cineva cu care sa discuti.
O sa fii bine. Bafta la gasirea unui job. 2024 placut sa ai!
Ai mentionat ca astepti o minune in viața ta, ce anume astepți daca imi permiți sa te intreb?
Pare ca esti indecisa si nu ai un scop sau ai o forma de ADHD
Eu unul te-as sfatui sa practici un sport sau miscare daca nu faci asta deja, meditație, exercitii de respiratie. In general o persoana noua in viața ta presupune amplificarea starilor ca e vorba de fericire/depresie, aici depinde unde te situiezi.
Incearca sa nu fii overthinker si bucurate de moment fara sa te framanti prea mult ce a fost sau ce va urma. Ai incredere in tine, va fi oky.
Așa și eu dintotdeauna și am adhd,mă trezesc greu de dimineață, îmi fac planuri dar nu duc la bun sfârșit, le Aman mereu, nu știu pe unde pun lucrurile, uit mereu, nu am o rutina, plictiseala mă ucide
Nu știu ce să zic să faci în situația asta, m-am regăsit întru totul în povestea ta, doar că sunt băiat și am 23 de ani. Iar depresia mea e mult mai severă și am dezvoltat și anxietate socială și sunt și foarte leneș (deci nu fac nicio treabă prin casă). Eu nu am nicio speranță de 2 ani și nici nu mai încerc să fac nimic. Îmi aștept moartea sau moartea părinților, pentru ca apoi să pot muri și eu. Sunt o cauză pierdută.
Buna, dupa ultimele evenimente din anul acesta, pot spune ca trec prin aceleasi lucruri. Incerc sa accept situatia si... aia e. Acum nu putem fi toti ok. Ne vindecam si la un moment dat suntem bine cu adevărat, nu-i asa? O sa treaca. Daca vrei, ne putem tine de urat unul altuia, ne putem da feedback despre cum o mai ducem. Hai, pune-ma si pe mine pe mana aia! Mi-a placut cum scrii, mi-a plăcut faptul ca ai precizat ca te rogi. Ai atentia mea, hai sa ne cunoaștem!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
