Buna TPU.Nu stiu daca chiar caut un raspuns anume la ceea ce voi spune aici si nici daca sunt in cautarea unei rezolvari.Cred ca vreau doar sa ma destainui cuiva care nu imi cunoaste situatia si care isi poate exprima opiniile fara ca acestea sa fie afectate de anumite cunostinte in legatura cu alte situatii.

Am o verisoara mincinoasa, nu stiu ce vrea de la mine. Faptul ca ea nu a avut parte de parinti pe parcursul vietii ei nu cred ca ar trebui sa o faca sa se bage in viata mea, in familia mea si sa minta cu nerusinare cum ca mi-am amenintat parintii ca ma sinucid daca ma mai trimit la scoala.
Am o sora care converseaza cu verisoara mea, in general ca tatele alea barfitoare si care ii spune verisoare-i mele ca mai bine ma marit.
Am niste bunici si un unchi care sunt prefacuti, isi amintesc de mine doar atunci cand au nevoie.
Am si niste parinti asa cum multi si-ar fi dorit dar cu care nu prea comunic.Asa e firea mea, asa sunt eu si am ambitia aia jegoasa sa ma descurc singura si la bine si la rau si sa nu-mi implic parintii in greutatile mele ci doar in "bunatatile"mele ca sa zic asa.Cu mama nu prea ma inteleg din anumite motive dar uneori e ok. Tata e de nepretuit si mi-am jurat ca orice s-ar intampla, oriunde m-ar duce viata o sa-l iau dupa mine orice ar fi.
Am un iubit de trei ani de zile care ma iubeste neconditionat.S-au intamplat multe lucruri care ar fi putut fi motive de despartire dar noi ne-am unit mai mult si ne-am legat mai mult unul de altul.

Rezumandu-ma doar la persoana mea, sunt un copil.un copil care isi forteaza maturizarea.Am 17 ani, am renuntat la scoala in ultimii doi ani de liceu pentru ca nu fac fata noii generatii de fite, clubareala, vagabonteala si iesiri toata ziua cu asa-zisii prieteni care te tradeaza la fiecare pas.Eu sunt inchisa in mine si lucrul asta m-a afectat enorm de mult dar nu-mi pare.Sunt lucruri care se intampla in viata si pe care trebuie sa le acceptam si sa le gasim solutii.Asadar, am gasit o solutie si voi continua scoala la frecventa redusa in timp ce ma voi ocupa si cu alte lucruri.
Am vise mari pe care nimeni nu mi le ia in seama, cu exceptia iubitului meu care ma sustine de doi ani in unul din planurile noastre de viitor. Avansam incet dar sigur.Ne dorim o afacere de familie, vrem sa muncim pentru viitorul nostru si mai tarziu sa ne bucuram si de copiii nostri. Vrem sa fim un exemplu bun pentru ei.Cum am mai spus, avansam incet dar sigur.NE chinuim de doi ani sa punem totul in ordine si speram ca in decursul lui 2013 sa ne indeplinim visul pe care am incercat sa-l "marturisim"celor apropiati dar cei mai multi dintre ei au spus ca visam, ca suntem copii, ca nu stim rostul banului, ca nu avem nicio sansa si bineinteles ca nu au lipsit rasetele.

Ce m-a pornit sa ma destainui asa a fost o discutie intre sora mea si verisoara mea in care mi-am dat seama ca nu merita nimic din partea mea.Pe verisoara mea am considerat-o ca o sora(sora mea nu locuia cu noi) iar pe sora mea am considerat-o cea mai buna prietena.Am avut incredere in ele iar ele ce-au facut? Una minte cu nerusinare si cealalta ma trimite sa ma marit.Si cel mai grav e ca s-au legat de tata, tata care pe vara`mea a scapat-o de o viata grea cum nimeni nu-si poate imagina si pe sora`mea a iubit-o si o iubeste ca pe propria fiica(ea e cu primul sot al mamei iar eu cu al doilea) si il minte cu nerusinare si il vorbeste de rau.Vara`mea nu mai zic
Nu stiu daca ar trebui sa le spun celor doua ca stiu care e parerea lor despre mine sau daca ar trebui sa lipsesc de la nuntile lor sa inteleaga singure ca au gresit
nu sunt genul de om care sa se razbune sau sa faca rau unor oameni, sa se bage in chestii de astea, certuri de familie si razboaie ca in satra dar, pentru ca sunt luata peste picior, bagaciosii se baga in viata mea si in familia mea si pentru ca eu in fata lor sunt un nimic m-am gandit sa le arat la un moment dat ca ESENTELE TARI SE TIN IN STICLUTE MICI, ca visele mele mari se vor implini si ca toti cei care mi-au vrut raul o sa aiba parte de o supriza.Fiecare la momentul potrivit.Sunt lucruri in viata pe care le iert...iert un prieten care ma barfeste(toti barfim la un moment dat), imi iert iubitul care nu-i atent uneori si il caut cu orele la telefon dar niciodata nu voi ierta o persoana din familie pentru nimic.Nu mi-am fixat asta eu in minte dar imi amintesc toate lucrurile rele pe care le-am patit si nu pot sa-mi indepartez ura pentru persoana respectiva.
Pareri va rog Ce e bine, ce e rau, orice.
Mersi.

Mytsa

Multumesc frumos pentru toate cuvintele frumoase!

Salut.hmm...uimita,in anturajul meu nu prea intilnesc asa povesti de viata. Dupa cum ai povestit sora ta si verisoara ta gresesc, si in opinia mea daca ele sunt la o virsta de la 18 in jos se intimpla ca adolescenta si copilaria sa persiste in ele rau, insa daca au trecut de virsta asta e si mai rau, inseamna ca sunt constiente, mature si chiar si asa au un comportament foarte neplacut.Mytsa eu am 18 un sfat de la mine ar fi sa nu ei in seama prostiile lor si sa-ti creezi propriul univers, in care te simti liber de a trai.Fii cum ai fost si iubeste-ti parintii foarte mult si respectai.Arata ca tu nu esti de nivelul lor ti se prezinta rautate, tu prezinta bunatate.La un moment dat cu prietenul iti vei crea propriul camin si atunci caile voastre se vor desparti si nu vei mai avea deface cu ele decit din mari departari, cum s-ar spune relatii nu prea calde.Pe Pamint din pacate exista oamnei cu rautati si mai mari..pentru care nici numerita sa mai existe viata, insa Dumnezeu a creat si particica aia de ''oameni'' in tot sensul cuvintului.Tu formeaza-ti particic ta, co; tisorul tau d erai si pazeste-te de oameni rai fiindca in viata o sa intilnesti mai multe persoane de genu din pacate.Numai bine tie si patintilor tai.Cistiga-ti fericirea in pofida rautatii

Multumesc si tie pentru cuvintele frumoase.

intr-adevar, sunt foarte pornita pe cele doua deoarece sunt trecute demult de varsta adolescentei cand mai barfesti pe unu, pe altu` asa, pur si simplu..Sora`mea face 25 de ani maine, e maritata si la casa ei iar vara`mea e si aia maritata si are si copil.Are 24 de ani, cred.
Sunt dezamagita pentru ca am ascuns lucruri parintilor ca sa o apar pe sora`mea de scandal, a mintit toata familia ca face facultate si ea statea in camin aiurea, platea caminu`si i se faceau toate poftele pe banii bunicilor si ai parintilor.Mi-am pus obrazul pentru ea de atatea ori si nu am parat-o dar ea se comporta asa cum se comporta si o sfatuia pe mama sa-mi ia telefonul cand ma certam cu ea, si ea stia ca sunt o fire care se enerveaza repede si am si mici probleme psihice in sensul ca atunci cand ma enervez foarte tare, plang mult si nu ma ridic din pat cu zilele ca stau acolo si tremur.Iar eu ii luam apararea si nu am dat-o de gol ca de fapt a avortat si nu ca a pierdut sarcina asa cum stie restul lumii.Am zis ca sa fiu o sora buna ca doar nah, suntem surori si asa e bine doar ca imi dau seama ca eu gresesc ca nu sunt paracioasa pentru ca lumea sufera de pe urma greselilor ei.
revenind la discutia dintre cele doua..nu prea inteleg motivul pentru care s-au decis sa ma gaseasca pe mine motiv de barfa, de minciuni si de stricat fericirea.
Sunt genul de om care se gandeste la viitor, care se gandeste la viitorul copil pe care vrea sa-l creasca cat mai decent si sa nu duca lipsa de nimic.Intradevar, mai sunt vreo 7 ani pana va aparea primul copil pentru ca am decis sa respect dorinta tatalui meu si nu repet greselile surorii mele si ale verisoarei mele decat daca am solutii bune in urma carora sa nu aiba nimeni de suferit.
Cu alea 10 clase ale mele mi-am gasit un joc ca barmanita.Pentru inceput e destul pana cand voi termina cu planul de afaceri.Ma gandesc si eu ca trebuie sa fac ceva, sa nu cer bani de la parinti, gen"tata, da-mi bani sa-mi iau absorbante". Cred ca deja am cerut prea mult.Nu ma marit si nici copii nu fac pana nu am o casa a mea, pana nu am o situatie financiara decenta si pana nu sunt sigura ca am timp sa-mi cresc eu copilul, nu sa angajez bone sa mi-l educe.pe cand "altii" se marita fara sa aiba unde sta, fac copii fara sa le asigure un viitor.Sunt nesimtita acum ca vorbesc despre viata lor dar ma deranjeaza faptul ca ma vorbesc pe mine pe la spate cand ar putea sa se gandeasca la ele mai intai, nu?

Draga mea, intotdeauna vor exista astfel de oameni.Vei mai intalni.Dar nu te mai lasa afectata de ei.Nu are rost sa te amarasti pentru oameni de doi bani. Urmeaza-ti calea, ramai cu capul pe umeri si lasa-le in colo de javre, ca este cineva acolo sus care va face dreptate.Probabil pentru faptul ca te vad ca suferi, de aceea insista cu rautatile.Nu le mai da importanta si vei vedea caci cu timpul, daca vor vedea ca nu iti pasa, au sa inceteze. Exact cum a spus si Copetinschi_Elena_1994 construieste-ti universul tau in care sa intre doar persoanele pe care le doresti.Probabil nu au de lucru si de aceea barfesc.Probabil sunt invidioase pe tine, caci cu toate ca esti mai tanara ca ele, judeci foarte matur si incet dar sigur asa cum ai spus, mergi inainte.Lasa-le in plata domnului si ai grija de tine, de iubit si de parintii tai.Restul? Nu mai conteaza.Important e sa nu te mai bulversezi din cauza lor.Barfa va fi si a fost tot timpul.Gura lumii nu o poate astupa decat pamantul galben.Foarte bine faci ca nu vrei copii acum.Ai toata viata inainte, ai timp pentru toate. Daca ta realizezi pe plan financiar iti dai seama ca au sa crape ficatii in ele? Demonstreaza-le ca poti! Bafta multa si nu mai baga in seama toate tzatzele.Te pup.

O sa incerc sa las de la mine in anumite situatii si sa le las pe ele in pace sa-si vada de barfele lor daca au ceva nu au de facut.Pentru mine acum, important este sa-mi vad de job-ul meu si sper sa-mi placa atat de mult incat sa-l transform intr-un hobby mai tarziu pentru ca, daca ma ajuta Dumnezeu si ma realizez asa cum vreau, vreau ca munca de la bar sa fie un hobby. oricum, am facut un pas foarte mare catre succes, ca sa zic asa.Am decis sa mai las din fite la o parte si sa ma supun muncii pentru ca altfel nu ajung nicaieri.Va veni si vremea cand se intoarce roata si atunci o sa se barfeasca ele una pe alta.Astept momentul in care o sa am un job de un an de zile si vreau sa ma bucur de el si sa-mi vad viitorul conturandu-se, sa-mi pastrez langa mine doar oamenii care cu adevarat merita. Iubitul, tata si mama.Cu mama nu ma inteleg dar...e mama Daca ea tine cu sora`mea si ii tine palma la fund, asa cum se zice pe la tara, n-are decat sa stea cu ea si sa se lase mintita, pentru mine e tot aia.I-a luat apararea mereu si a inghitit toate minciunile iar pe mine arunca vina mereu

Va veni si vremea mea. Abia e inceputul.Cred ca deja isi mananca ficatii ca au aflat ca ma angajez.Sora`mea mai ales i-a mai putin ca mine si trebuie`sa suporte toti nebunii care o injura ca nu functioneaza net-ul...cred ca asta deja o zgaraie pe creier da`nu-i vina mea ca nu a vrut sa stea langa ma-sa si ta-su sa aiba grija de viitorul ei si nici ca nu-i in stare sa se realizeze singura.Eu sunt in stare sa ma gandesc la viitorul meu si stau si cu parintii pentru ca totusi ma ajutaDe unde e, de unde nu e, nu duc lipsa de nimic.Nici ea nu a dus la bunici, poate a stat mai bine ca mine da` a fost prea rasfatata acolo si nu stie ce sa faca cu viata ei.O oala de mancare stie oricine sa faca, nu-mi poate spune ca stie ce inseamna viata.
Tocmai ce mi-am amintit o chestie.Am gasit o casa de vanzare undeva mai la tara care are si un teren destul de mare unde mi-am planuit sa-mi desfasor eu afacerea.Cu tpate planurile mele si restul, mi-am propus sa fac tot posibilul si, dupa ce rezolv cu afacerea sa cumpar casa aia.E liniste, e la tara, aer cura5t, nu-mi bat vecinii in teava, n-am vecini care zugravesc la 3 dimineata, e totul bine si frumos.maica-mea azis ca ei nu-i trebuie pamant si sora-mea mi-a zis ca eu nu stiu ce inseamna pamantul La bunici unde a stat ea avea o gradina mica in fata casei de 2 pe 2, cu 3 randuri de cartofi, unu de ceapa si 3 fire de patrunjel iar buncii mei unde stau au au hectare intregi de pamanturi si eu la 12 ani intorceam fanul pe campuri cu oamenii mari ca sa zic asa...Dar in mintea ei eu nu stiu nimic.S-au montat amjandoua contra acelei case dar eu nu ma dau batuta. tatalui meu ii place acolo.Se vor decide atunci ce vor dar eu o sa fac tot posibilul sa o iau.Am un iubit care ma sustine enorm de mult si un tata pe care il voi face mandru de mine atunci cand voi reusi sa-mi indeplinesc visul.

Sa-ti ajute Dumnezeu! Sa fi sanatoasa sa poti face tot ceea ce ti-ai propus.Sa auzim de bine!

Draga eu zic sa te duci la un psiholog ca altfel nu o sa ți fie bine pentru corpul si mintea ta o sa cedeze psihic si apoi o sa fie mai rau

Draga eu zic sa te duci la un psiholog ca altfel nu o sa ți fie bine corpul si mintea ta o sa cedeze psihic si apoi o sa fie mai rau

Am mers la psiholog o perioada..Ma simteam mai bine.dar trebuie sa invat sa fac fata si singura pentru ca in perioada cat am fost la psiholog eram dependenta de psiholog ca de droguri