Va rog, cat mai multa seriozitate, am nevoie de sfaturi, nu stiu ce sa mai fac, de ceva timp sunt extrem de pierduta, efectiv imi ies din minti.
Am 19 ani, mai am o saptamana si termin clasa XII-a. Problema este urmatoarea: parintii mei nu ma inteleg de nicio culoare si nu inteleg de ce, pentru ca nu-s genul de fata cu distractii sau mai stiu eu. mama mea la un moment dat mi-a spus in fata ca ii pare rau ca m-a nascut, iar tatal meu, daca doresc sa merg la o prietena, sau sa ies la plimbare, nu-mi da voie. Da mereu le-am cerut voie sa pot sa ies din casa si de cele mai multe ori raspunsul a fost nu. Am inceput sa ma satur sa stau tot in casa, tinand cont ca nu ma inteleg foarte bine cu ei, adica cu tatal meu nu prea vorbim, si mama mea, nu are nimic de zis in fata lui.
Ok, eu de multe ori m-am gandit sa plec de acasa, da bun efectiv, o sa-mi fie dor de ei, de casa, de tot, dar. M-am saturat sa fiu tot inchisa in casa.
Nu imi fac probleme de unde o sa locuiesc pentru ca il am pe prietenul meu care ma va ajuta pana o sa-mi gasesc un loc de munca.
Insa imi este putin frica, stiu ca daca o sa le spun ca nu o sa mai vreau sa locuiesc cu ei nu o sa ma mai lase sa merg nici la scoala.
Problema este urmatoarea: Tatal meu o sa vina dupa mine, dar eu nu mai vreau sa vin acasa.
Din punct de vedere legal, nu mai are nimeni ce sa-mi faca, decid singura unde doresc sa raman.

Ce sa fac? Cum ma sfatuiti sa procedez?
Va multumesc!

Cum ai spus si tu: ' Din punct de vedere legal, nu mai are nimeni ce sa-mi faca, decid singura unde doresc sa raman. '
Eu zic sa ai o discutie mai intai cu ei (poate se poate repara ceva in relatia voastra) si sa le spui ce ai pe suflet, daca nu te inteleg nici de aceasta data, esti libera sa pleci. Iar daca te tin cu forta inchisa poti suna la politie, deoarece se considera infractiune ( Lipsire de libertate ), si este sanctionata de catre Codul Penal cu inchisoare.

Prietenul ăla te poate lăsa oricând după tot la mă-ta te duci plângând.

Nu doresc sa stau la el foarte mult timp, doar cat timp o sa imi gasesc de lucru si dupa ma voi muta. Si el este singur, dar prefer sa fiu pe cont propriu si sa nu depind de nimeni.

Unde te vei muta? E așa ușor să plătești o chirie crezi? Nu zic, te poți descurca poate, însă bani pentru tine și pentru plăcerile tale nu îți vor mai rămâne.

Nu stiu daca voi reusi sa vorbesc cu ei, pentru ca eu n-am nici un cuvant de spus in fata lui (tatalui meu). Mi-e rusine, de faptul ca m-au crescut asa, de multe ori mi-e teama sa comunic cu cineva, am fost tinuta prea strans, inchisa.
Nu mai vorbesc de nenumaratele dati cand era pur si simplu sa ma sinucid din cauza acestei metode pe care au aplicat-o ei in cresterea mea. Le multumesc ca m-au crescut, dar consider ca la 19 ani sa nu ai voie sa iesi undeva numai cu acordul parintilor e prea de tot.
Mereu am fost o fire retrasa n-am fost la nici un banchet sau "iesire" cu colegii, am fost data la oparte, caci stiau toti ca nu o sa merg ca nu voi fi lasata.
De multe ori mi-e teama sa vorbesc si cu ei.
Imi ies din minti, nu mai rezist asa.

Este foarte greu, inteleg. Dar tinand cont ca eu la 19 ani, nu am voie sa fac nimic si sa fiu data la oparte de toata lumea e putin jenant. Le multumesc ca n-am ajuns o curva ca unele fete de varsta mea. Dar consider ca am "putin" drept la libertate.

Înțeleg, situația cere măsuri disperate. Ar trebui să pui piciorul în prag căci sunt mulți a căror viață este controlată de părinți iar dacă acceptă acest control și după majorat mai mult ca sigur sunt niște ratați imaturi.

Mi-am dorit din tot sufletul sa am cele 12 clase, sa le termin cu bine si sa imi gasesc un job.
Cand eram minora, credeam ca totul o sa se schimbe odata cu implinirea varstei de 18 ani, insa m-am inselat, incep sa cred ca eu n-am nici o vina ca ei au aceasta mentalitate de crestere a propriului copil.
Plec de acasa fara sa le mai dau lor explicatii ca oricum mi-as raci gura aiurea, pentru ca ei nu ma vor intelege.
Nu as fi vrut sa se intample asa, insa incep sa-mi pierd rabdarea asteptand ca ei sa realizeze ca nu mai sunt un copil.

Prietenului meu presupun ca nu pot sa-i fac probleme daca merg la el, caci eu m-am dus singura si nesilita de nimeni. Corect?

Pai n-ai ce sa faci daca pleci o sa te caute si imediat o sa te gaseasca, lasa ca peste vreo 2 ani, cam asa sau 3 o sa te muti de la ai tai definitiv si o sa fi si tu la casa ta si o sa poti trai independent si sa iti incepi o viata noua, nu cred ca fuga de acasa e o solutie ca dupa o sa fie mai rau.
Dupa ce te vei aseza la casa ta o sa ajunga sa le para si rau ca o sa ajunga sa nu aiba nici un sprijin la batranete.
Ai rabdare.

Cazul tau nu e singular dar nu poti sa le scoti la ai tai gandirea lor comunista din cap, e prea tarziu ca ei sa se mai schimbe vreodata.

Nu imi fac probleme ca ma va gasi. Pot opta si pentru ideea sa merg la politie sa-mi anunt plecarea. Insa ei nu imi mai pot face nimic, caci sunt majora deja. La fel si prietenului meu.
Da, ai dreptate in legatura cu gandirea lor, dar eu deja simt ca cedez psihic, nu stiu cat voi mai rezista sa stau numai inchisa in casa, sa ies din casa numai cand plec la scoala, cand e gata programul (14:00), eu maxim in jumatate de ora trebuie sa fiu acasa si dupa aceea nu mai am voie sa ies.
Mi-e putin teama de ce o sa se mai intample... termin clasa XII, dupa ma vor tine inchisa in casa ca asa vor ei? off... m-am saturat

De ce să îi faci probleme? Ai 19 ani. De el depinde dacă te primește.

Singura problema e ca locuim in aceeasi localitate si ii este teama ca tatal meu sa nu vina la el acasa. Nu vreau sa-i fac probleme. Prietenul meu a spus ca ma primeste.