Am o problema cu stresul. Ma stresez tare mult din cauza scolii, acum trec in clasa a -XI-a, sunt la filologie si tocmai am aflat ca facem in scenariul hibrid.Ma gandesc la tot felul de lucruri, cum ar fi:" daca iau absente?"(asta se datoreaza faptului ca anul trecut au fost multe grupuri de care nici nu am stiut si nu stiu daca se pun absente cand facem online); " daca nu pot sa tin pasul? "; " daca nu iau bacul?", etc. Pe langa astea, am o zi de scoala foarte incarcata: am ore pana pe la 14, apoi acasa invat pana pe la 21, uneori poate pana mai tarziu. Parintii nu ma streseaza cu scoala, parca nici nu le pasa, le e tot una si daca merg la scoala si daca nu merg, insa ei ma bat la cap cu rudele lor care muncesc in strainatate si imi spun sa merg si eu acolo si sa nu imi mai termin scoala, desi ei nu imi dau niciun ban, nici macar nu stau in partea lor de casa, stau cu o matusa,care m-a si crescut, alaturi de bunica. Cred ca stresul vine de aici, intrucat ei ma tot fac sa ma simt prost si imi spun ca nu stiu nimic si ca nu voi face nimic niciodata cu viata mea (vorbesc foarte serios). Ma demoralizeaza. O alta sursa de stres ar fi faptul ca multe persoane (printre care si bunica mea, dar si matusa, care m-au crescut) ma comparau si inca o fac, cu o vecina care este centrul laudaroseniei si imi tot spun :" cutareasca va rade de tine daca nu faci asa si pe ailalta!" Sau, cand eram inca in generala, comparau notele luate de mine cu ale fetei respective, imi comparau felul de a fi cu al ei, imi comparau comportamentul:" ea a luat nu stiu ce nota, tu de ce nu ai luat?(desi invatam si inca mai invat super mult,tot ma comparau si o fac si acum, desi aveam cam aceleasi calificative si mai apoi note, in clasese V-VIII)." Apoi mai sunt si vecinii bagaciosi, parca e o telenovela, nu alta, care se lauda cu sacii din caruta odraslelor scumpe si care imi spun sa ma fac vanzatoare la magazinul din sat, daca nu fac asa cum spun ei. Incerc sa nu îi ascult, insa ma opresc pe strada cand ma vad si imi spun tot felul de prostii. Alta sursa de stres sunt colegii bogati din clasa (de fapt, majoritatea au bani) si lucrurile dureroase pe care le spun, ei nu inteleg de ce sunt asa de retrasa, de ce nu chiulesc si eu cu ei, de ce invat atat de mult la engleza, de ce nu ma imbrac mai frumos, au o problema cu felul in care arat, desi le-am spus ca nu îi obliga nimeni sa ma priveasca. Anii de liceu nu sunt deloc scumpi pentru mine si abia astept sa scap de clavar si de stres, spre exemplu, cat am avut vacanta de vara, nu am fost deloc stresata, insa caum imi vine sa imi rup parul din cap cand ma gandesc la scoala. Poate vi-se pare ciudat, insa chiar vreau cateva sfaturi care sa ma ajute sa ma relaxez putin, sa uit macar pentru o ora de toate astea. Le -am explicat tuturor ca ceea ce fac ei ma deranjeaza, insa nu inteleg cand le spun. Nu imi place sa fiu comparata cu nimeni, desi cei ce o fac spun ca ma motiveaza sa fiu mai buna decat sunt, ei nu inteleg ca fiecare are drept asupra propriei vieti.
As dori cateva sfaruri care sa ma faca sa nu ma mai gandesc atat, sa opresc tot macar pentru putin timp, sa nu ma mai gandesc si sa nu imi mai fac atatea scenarii in cap.
Va multumesc anticipat!
Salut!
Acestea sunt câteva informaţii care sper să te liniştească:
- nu o să mai existe absenţe. Adică, nimeni nu o să mai comenteze dacă nu vi la şcoală şi spui că te doare capul sau aşa. (nimeni nu se riscă).
- bacul în România este de un nivel extrem de scăzut. Şansele să nu îl iei sunt chiar mici. Mai ales că ai spus că înveţi mult.
- toată lumea poate ţine pasul din moment ce a ţinut pasul până acum. chiar din contră: nivelul sistemului de învăţământ o să scadă.
- rudele/părinţii tăi NU pot face o comparaţie relevantă cu notele obţinute de alţii. Fiecare are un mod diferit de a progresa şi de a evolua în îvăţătură.
Alte chestii nu prea ştiu să îţi mai zic. Sper că sunt destule! 
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Să ai un plan de viață pe 30 de ani. Al tău, nu public. Ei nu au. Ei te invidiază pentru destinul deosebit pe care îl ai în față. când se întâlnesc cu tine își simt inconștient micimea lor în raport cu tine.
Răspunde
Multumesc pentru raspuns! O sa incerc sa imi oblig subconstientul sa nu îi ignore pe ceilalti. Da, sper sa fie cum spui tu si sa ma linistesc.
Ce e dureros este faptul ca pana si profesorii fac multe comparatii intre elevi:" daca x a putut sa faca asta, tu ce motiv ai sa nu ajungi la nivelul lui?", si multe altele, insa ce nu inteleg multe persoane este faptul ca, exact cum ai spus si tu, fiecare are propriul sau fel de a avansa si de a deprinde anumite lucruri, si nu poti conpara doua fiinte umane! E ca si cum ai spune ca nu exista propriul fel de a fi si ca fiecare trebuie sa se uniformizeze, sa se integreze in model.
Îți pasa prea mult de ceea ce cred alții și te au afectat comparațiile cu alte persoane pe toată perioada copilăriei tale. Mare greșeală, dar cumva ți au transmis și ție starea, mai mult te stresezi cu gândul ca nu o sa fii cum vor ceilalți decât pentru tine. Ce treaba ai tu cu lumea,? Trăiesc ei în locul tău? Nu fa aceleași greșeli ca familia ta, trăiește ți viata, încearcă sa vezi partea frumoasa a vieții, bucura te de ea, asta e tot ce contează. Școală o sa treacă, o sa iei și bacul dar stresul asta zilnic nu o sa l mai poți întoarce
Da, ai dreptate, insa cand înca mai aud si acum chestia cu" tu de ce nu esti ca vacina "x"?", dupa ce le-am explicat tuturor ca fiecare este unic, ma stresez si parca nu ma simt destul e buna, desti incerc sa dau tot ce pot. Stiu ca fiecare este unic, si asta incerc sa le explic si celorlalti. Da, aceste lucruri spuse de toti, presiunile colegilor de a ma schimba si toate celelalte remarci dureroase m-au facut sa ma gandesc la mine ca la un defect de la normalitatea si de la dorintele celorlalti.
Dar asta ți se întâmplă și fiindcă ai trăit cu comparații de mica și cu grija de a fii ca ceilalți. Sa ști ca fiecare e fericit dacă își urmează inima, propria gândire, dacă facem toți ca turma nu ajungem la fericire. Și în ultimul rand nu toți suntem la fel, nu toată lumea vrea aceleași lucruri. Mai bine cunoaște te pe tine însăți afla ce vrei tu și urmează calea ta.
Cum esti acum? o trecut 4 ani de atunci...esti bine cu facultatea si cu stresul?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
