| Thecurious a întrebat:

Buna tuturor, este adavarat ca, daca explici cuiva, noile informatii acumulate, le "intiparesti" mai bine in memoria de lunga durata?

Răspuns Câştigător
sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Da, căci prin repetiție, căile nervoase pe care circulă această informație se adâncesc, căci informația în creier nu este ca un imprint pe un circuit integrat, ci este o cale pe care circulă un influx nervos prin miliarde de neuroni conectați între ei. Cu cât calea e mai vine bătătorită, cu atât îi este mai ușor est influzul nervos să circule pe ea, cu atât mai ușor îi este softului intern de căutare în - memorie- să o găsească. Așa că dacă vrei să reții ceva, spune, explică altuia. Bunicii, pisicii și chiar scaunului pe care stai.

7 răspunsuri:
| RAY a răspuns:

In fapt este cea mai buna metoda de memorat informația, dar si discutile in grup ajuta mult

| Celcestietot a răspuns:

Cred că depinde de persoană.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Sa,,inveti" pe cineva ceva, este una din cele mai bune metode de a invata si a retina tu informatia respectiva. Da, e adevarat.

DoarBogdan
| DoarBogdan a răspuns:

Depinde de la persoana la persoana si de fiecare informatie in parte.
Te asigur ca daca inveti ceva pentru un examen si apoi ii explici ce ai invatat cuiva si esti constient/a ca stii acel lucru, peste mult timp, acea informatie se uita, daca sa zicem ca nu mai folosesti informatia nicaieri. Dar cum am spus, depinde. Acesta este un exemplu.

| RoCkKiD a răspuns:

Pe scurt, da. Dar, nu doar sa ii explici, sa fii in stare sa ii explici suficient de bine incat sa inteleaga, chiar si unui copil. Daca esti doar in stare sa repeti o poezie nu te va ajuta la nimic.

sadrian46
| sadrian46 a răspuns (pentru DoarBogdan):

Mai este un aspect. Al conexiunii dintre informație ( date plus interpretare, care sunt conexate mai mult cu logica) și emoție ( prin care informația este legată de viață. Un exemplu oarecum paradoxal. Acum un secol și mai mult chiar, hotărnicia pământului era o problemă. Pământul, bucata de pământ pe care o avea țăranul era viața lui, de acolo își obținea viața, traiul de zi cu zi. Așa că exista tendința ca în timp să se mute hotarul dintre două proprietăți. (Notă - nu exista GPS). Atunci, ca să întărească actul de topometrare, pe lângă cei doi propietari de parcele alăturate, hotarnicul lua din sat un copil de 10 ani, neutru. Trasa, marca terenul și îl trăgea pe copil de păr să plângă. Astfel copilul deveneaa memorie vie a hotarului până la bătrânețe, la deces, căci își amintea asta datorită durerii asociate, emoție legată de viață.

DoarBogdan
| DoarBogdan a răspuns (pentru sadrian46):

Corect, si cred ca ar mai fi si alte astfel de aspecte in plus big grin