Voi ce părere aveți despre copii și de ce? Ieri am avut o problema,o problema mare. Mie nu imi plac copiii din anumite motive. Ieri un copil mic era in fata mea si el s-a bagat in fata unei masini care l-a lovit din plin, eu nu am avut o reactie anume pentru ca asa cum am mai spus,nu prea imi plac copiii. Soferul m-a rugat sa il tin eu in brate pana o sa vina salvarea si politia,asa ca l-am tinut. Copilul plangea si o striga pe mama lui,zicea va vrea la mami si ca nu pleaca nicaieri fara ea. Eu il tineam in brate si ma uitam ciudat la el,zicea ca il doare tare si nu stiam cum sa il tin sa nu il mai doara,ca daca il lasam jos il durea mai tare, plangea si ma intreba cine sunt si de ce mama lui nu vine. Atunci am simtit ceva..ma durea sufletul. Am incercat sa il calmez,dar el fiind mic nu ma intelegea prea bine. După ce au trecut câteva minute copilul nu mai vorbea, i se inchideau incet ochii..ma uitam după salvare si il tot intrebam pe sofer daca a chemat-o. Cand a ajuns salvarea era prea tarziu,copilul decedase in bratele mele,nu inteleg. Dupa un scurt timp a aparut si mama copilului, care a zis ca l-a pierdut in parc si nu il gasea,cand a aflat ca băiețelul a murit,ea a leșinat. Politia a zis sa mai raman si sa ii dau geaca de pe mine,pentru ca geaca era cu sange. Le-am lasat politistilor numarul de telefon al mamei, eu nu am putut da declaratii pentru ca sunt minora. Au zis ca daca o sa fie neintelegeri o sa o sune si o sa fiu nevoita sa merg cu ea si un avocat sa lamurim lucrurile..Acum chestia e ca eu ma simt foarte prost. Am o stare foarte proastă, imi aduc aminte de copilul ala si am avut cosmaruri toata noaptea. Imi pare foarte rau pentru ca s-a intamplat. Ce credeti ca as putea face sa scap de starea asta?

Starea asta e o dovada ca esti un om sanatos psihic. Trece cu timpul - nu poate sa treaca acum, pe loc...

Aproape imi dau lacrimile mie doar citind. Ce sa zic, norocul tau, acum te macina niste sentimente, dar eu intram direct in spital.

Doamne fereste de asa ceva,eu fugeam de acolo cat mai repede,am o inima mai sensibila decat o femeie,as fi fugit cu mainile pe urechi de frica.Tu stii cati caini am salvat eu sa nu-i calce masina,pai cand vedeam un caine ca vrea sa treaca drumu intarziam la scoala doar sa-l ademenesc undeva departe de masini dupa care fugeam sa nu-l vad trecand drumul si sa pateasca ceva doamne fereste. Faza cu mama copilului m-a socat,pai lesinam eu primul inaintea ei,din nou as fi fugit cu mainile pe urechi cat de departe sa nu vad tragedia aflarii vestii cum ca copilul a decedat.Te-as sfatui sa stai linistita pana maine,iar maine sa te duci la un psiholog si sa-i explici tot ce s-a intamplat,el va stii sa te linisteasca, dormi la o prietena un timp pana iti trece, povesteste asta unei persoane dragi, imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat dar nici nu trebuia sa stai sa vezi toate astea, trebuia sa o iei la fuga daca n-ai putut fi de ajutor acolo.

Ești cam insensibilă oricum.

Adică?

Adică reiese din întrebare.

De ce ai zis ca nu-ti plac copii, ai dat o impresie gresita multora stai linistita, nu esti insensibila poate doar ciudata

Gandeste-te ca nu e vina ta ca a murit. Nu aveai cum sa-l ajuti in starea in care era. Asa a fost sa fie. Trebuie sa te ierti tu pe tine.

Ok...

Sunt ciudată, știu.

Cu timpul or sa dispara cosmarurile si acea stare, crede-ma ca stiu ce zic.

Adica de ce sa nu te creada? De parca ai si zis ceva nemaiîntâlnit pana acum. Timpul, doar timpul care le vindeca mai devreme sau mai tarziu pe toate.

Mie mi-a luat ceva timp sa trec peste cumplitul eveniment de acum 12 ani cand am calcat in picioare un porcusor de Guineea si a murit. Of, ce am mai suferit dupa porcusorul ala. De atunci n-am mai pastrat niciun animal de casa/companie mai mult de 2 saptamani.