Buna ziua tuturor! As aprecia daca ar avea cineva rabdare sa ma asculte 2 minute. Problema mea este tipica adolescentilor- nu ma inteleg cu mama, tata, sora mea, fratele meu. Nu din cauza ca nu i-as respecta. Fac tot ce imi spun, ii ajut constant la treaba, nu le cer bani (doar 5 lei pentru scoala), stau toata ziua cu sora mea cea mica, am rezultate bune la scoala si multe premii la diferite concursuri nationale si internationale. Traiesc in conditii bune, parintii imi ofera ce imi trebuie (profit si eu pe langa fratii mei). Insa nu ma simt iubita. simt ca ei fac asta din obligatie. Daca le cer ceva sau ii rog sa ma lase undeva, imi scot pe ochi acel lucru cu prima ocazie. Nu pot sa le spun nimic pentru ca, fie incep sa rada, fie isi bat joc (pe moment sau mai tarziu), fie spun la toata lumea, fie nu ii intereseaza.
Totodata, simt ca fac diferente intre noi. Am o sora mai mare, careia mama ii da bani de cate ori vrea ea, pentru haine si alte prostii. Mie? De mine nici sa nu auda. Imi mai strang eu bani si imi iau cate ceva. sau imi cumpara ea ceva de Paste. Nu ca nu ar avea, pentru mine nu are, pentru altii are. Si mai e ceva: am o pasiune, ca tot omul. Practic un sport de performanta si am reusit sa aduc rezultate foarte bune prin acesta. Parerea mea e ca mama ar trebui sa fie mandra de mine si sa respecte faptul ca ma tin de acest sport, sa ma sustina. Ea ce face? Cand trebuie sa merg la antrenament ( nu trebuie sa ma duca ea, iau ocazie sau doua si ajung cand trebuie), gaseste o scuza (ca ploua, ca ninge, ca are treaba si te sa stau cu aia mica, ca merg prea des. )Tot timpul imi reproseaza ca ma duc acolo, de parca as merge in club sa ma #($(#&... Exista alti copii, dependenti, rai, nerespectuosi, legume de casa care sunt acceptati asa cum sunt de parintii lor. Mie mi se reproseaza, de fapt, ca sunt motivata si am reusit, timp de 4 ani sa inlatur orice obstacol pentru a-mi urma visul. Cel mai mare vis al meu, ce mai mare placere-sportul.
Inca ceva. Tatal meu vrea sa ma vada mereu facand curat in casa, spaland, facand mancare, taind lemne, facand si treaba fratilor mei daca se poate. Eu nu am voie sa deschid gura niciodata, si asta ma dipera, ma termina. Fratii mei nu sunt tratati asa cum sunt eu tratata. Daca vor sa iasa in oras, le da tata si masia, le da bani (mie nu imi dau bani nici pentru a merge la antrenament). Daca fratii mei se iau de mine, eu sunt de vina. Ma considera cea rea, incapatanata, cu nasul pe sus, doar pentru ca am alte principii si vad altfel viata. Cand aduc un argument, ei incep sa rada. Nu am contat niciodata pentru ei. As intelege asta, daca as fi ultima panarama, dar ma consider un copil bun, care nu isi face parintii de ras.
M-am gandit sa incep sa lucrez la vara, ca sa pot sa imi inchiriez un apartament, sa ma mut in orasul unde merg la liceu si sa continui munca pentru a trai. Nu este ceva greu pentru mine, ma gandesc doar ca vor veni si ma vor lua pe sus, ma vor sechestra in casa si voi sfarsi mai rau decat am inceput.
Ceea ce vreau eu e ca ai mei sa respecte ceea ce fac, sa nu faca mizierie in secunda 2 dupa ce am curatat si sa imi reproseze ca nu fac nimic toata ziua. Sa imi ofere libertate, nu sa ma oblige sa stau cu cea mica si sora mea cea mare sa iasa prin oras tot timpul. Ei nici nu stiu de rezultatele mele de la scoala, de concursuri. nu ma intreaba niciodata.
Imi cer scuze daca v-am plictisit, dar am nevoie de un umar pe care sa plang.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook