Cam care ar fi cariera profesionala aleasa/dorita de voi? V-ati urmat-o sau planuiti sa aveti alte planuri pentru anul viitor?

Tinand cont ca termin liceu de media, cel mai probabil o sa ma specializez pe scenografie sau design grafic. Cel mai mare plan ramane intrarea la facultate

Pot să îți relatez experiența mea. Se referă la alte timpuri, dar exemplul meu te poate ajuta să te clarifici.
învățam cu plăcere la toate materiile, dar nu-mi plăcea stresul că trebuia să învăț pentru note. Astfel mi-ar fi plăcut școlile moderne de azi. Astfel la Colegiul Transilvania, nepoata mea Sofia nu primește note, iar calificativele le sunt comunicate doar părinților, așa că nu este stresată dacă nu știe o anumită lecție într-o anumită zi și că va lua nota 4. Luam olimpiadele și la română, și la matematică și la fizică, dar eram chinuit de întrebări fundamentale. Din cauza asta contestam conținutul manualelor de fizică și chimie, aveau unele din ele greșeli și pe vremea aceea. Cum e acum la modă IT-ul, atunci să devii inginer era cea mai de dorit meserie. Cunoșteam atmosfera din fabricile cu mașini și strunguri, căci făceam practică în producție în ele, câteva ore în săptămână, un lucru bun. Îmi plăcea să lucrez la strung sau să îmi demontez bicicleta ca să o ung. Dar în fabrici mi se părea urât și murdar, ulei pe jos, salopete negre, fum și șpan pe jos. Să devii inginer însemna pe atunci desen tehnic, că nu existau stații grafice Apple. Eu eram mâini ne îndemânatice. Asta m-a făcut să ocolesc ingineria.
Ca să rămân în domeniul științelor exacte îmi rămânea fizica. O carte de Alexandru Cișman, m-a provocat, că mânuind formule matematice poți afla legi fizice. O vară întreagă, 3 luni de zile, 16 ore pe zi, de mâncat, visat și dormit fizică m-a scos primul pe listă la scris la examenul de admitere, și cu o mică disfuncție cardiacă datorită stresului. Restul e istorie.
Ce a fost esențial în toată povestea? Pasiunea. Iubirea. Am iubit fizica ca pe o fată. Am renunțat chiar la o mare iubire pentru ea. Așa a fost să fie.
Mai am planuri mari cu fizica, acum, la 55 de ani de atunci? Da, mai am. Motivul e același.

Mi-as urma cariera la care visez, dar cel putin 1 an de acum inainte imi va fi imposibil din anumite motive personale.Totusi,poate reusesc sa fac ceva mai bun.

O urmez

Cam la fel fra.

Frumoasa poveste!