Când ați râs ultima dată cu lacrimi? Ce a fost așa de amuzant?
Eu am fost aseară la niște prieteni la un party iar unul dintre ei era atât de beat încât voia să-și aprindă cheia de la apartament ca pe o țigară. Efectiv am crezut că mă p*ș pe mine de râs, mi s-a părut extrem de amuzantă faza, evident că n-am fost singurul.

Hmm, a trecut ceva vreme. Posibil sa fi ras de rasul cuiva parca.

Nu-mi amintesc

Păcat. Cred că fiecare are nevoie să mai râdă cu lacrimi din când în când, chiar mi se pare trist că unii nu își amintesc când au râs așa.

Se mai întâmplă, nu se știe poate mâine o să fie altfel
Poate mâine o să râd cu doua rânduri de lacrimi, mai ales daca aflu că a cazut un pian peste *fanii "mei sau poate i-a lovit trenul pe toți la grămadă

Umor negru îmi place...
Mai bine vorbești cu vreun reprezentant CFR, să fii sigură că nu ratează vreunul, ar fi păcat să supraviețuiască unul și apoi să-ți dea cu tifla.

Nu mai stiu exact cand dar tot asa pe la petreceri cand se imbatase altii rau de tot de erau turta si nu mai stiau de ei, unii puneau telefonul in farfurie sa-l manance, pusese mustar pe el credea ca-i ceafa, altul era atat de beat incat si-a pus praf de chili in pahar, a fost show atunci la masa, nu puteai sa mananci ca muream toti de ras, eu-s next level la d-astea, aproape vomit de la ras, ma fac rosu si ma doare tot corpul ca rad foarte colorat, raman si fara aer, stiu ca fix atunci se nimerise sa beau ceva si eram la stadiul ala de nici nu puteam inghiti, dar nici nu puteam da afara, ramasese blocat pe gat cand era rasul ala, nu stiu daca mai patit cineva asta. astea-s momentele memorabile cand razi de faci pe tine.

Când am citit răspunsul câștigător de aici: https://www.tpu.ro/......la-scoala/
Mi-a adus aminte de clasa mea.

Nu mai stiu.
Legat de intamplarea ta, cred ca si eu as fi ras atunci pe moment, acum nu prea, pentru ca a descrie o intamplare nu e totuna cu a experimenta asta.

Mda, destul de amuzant răspunsul. Și mie îmi aduce aminte de generală și liceu, am făcut și eu câteva dintre prostiile astea

Salut!
Acum că mă gândesc, întâmplarea pe care urmează să o povestesc s-a întâmplat la o petrecere. Eram cu niște prieteni la casa vărului meu și aproape toți eram beți criță. Iar tatăl unui prieten de-ai mei a murit în urmă cu mult timp, Dumnezeu să-l ierte. Și vine vărul meu la prietenul ăsta și îi spune ceva de genul: „Auzi, Cosmin, să știi că îmi pare rău că tac-tu a murit. Eu chiar te iubesc ca prieten și, dacă ai nevoie de ceva, poți să îmi spui". Prima reacție a lui Cosmin a fost să se retragă într-o cameră și să înceapă să plângă de unul singur, în timp ce noi ceilalți stăteam leșinați pe canapea. Tot în noaptea aia, același prieten care i-a spus asta lui Cosmin a început și el să plângă, pentru că cică a văzut niște gândaci care mișunau pe perete. Dar ăia nu erau, de fapt, gândaci, ci umbra unui ficus. Umbra unui nenorocit de ficus.
Bine, în noaptea aia nu a râs nimeni. Dar a treia zi, după ce ne-am venit toți în fire, am început să râdem ca sparții, din cauza prostiilor pe care le-am făcut. Și, colac peste pupăză, Cosmin nici nu e supărat că i-a murit tatăl. A trecut de mult peste. Chiar și el a râs când și-a amintit ce s-a întâmplat.

Nu am ras niciodata cu lacrimi si intodeauna m-am intrebat cum e posibil. Dar am ras de cateva ori de m-am tavalit pe jos de ras.

Cred ca zilele trecute sau mai demultt, dar nu-mi amintesc motivul.