Merg pe principiul ''să faci ceea ce simți'', cred că e cel mai convenabil, chiar dacă uneori mai dă greș! Dacă te-ai simțit bine făcând ceea ce simți, atunci nu ai de ce să-ți pară rău
Compasiunea nu e cu adevărat compasiune dacă nu te include și pe tine. Ascult de creierul "inimii".
Trebuie să fii dispus să lupți pentru ceea ce crezi, să lupți pentru ea chiar și împotriva ei. Chiar dacă o pierzi. Altfel nu mai e iubire.
Spun pur și simplu că unele relații sunt toxice. Și că dacă iubești persoana te îndepărtezi. Altfel o îndepărtezi de iubire prin încăpățânarea ta de a fi fericirea ei. Nu există un singur partener ideal, iubirea vieții. Astea sunt basme. Uneori sunt persoanele potrivite dar nu și timingul potrivit. Dur dar real, viața face mișto de noi. Așa că lași locul gol pentru un altul.
Iti e ciuda, este?
Da, frate...
Ca ar fi ceva rau lucrul asta.
Nu e rau sa fii amorezat. E rau sa incepi sa fii penibil pe site cu telenovela asta a voastra. Cum zicea cineva mai sus, inainte erai mai misto, acum parca te-ai prostit
Ce telenovela visezi, ma? Iar incepeti ca atunci cu Flori cand nu aveam nicio treaba cu ea?
Atunci faceam misto ca va aprindeati repede. Dar acum deja deveniti gretosi
Sentimente, si e cea mai proasta caracteristica a mea.
Dupa 3 incercari, tot nu am invatat nimic - de fiecare data am facut aceeasi greseala.
Cand iubesti cica numai gandesti rational, iubirea te tampeste, orbeste, deci imi ascult inima=sistemul limbic din creier
"Falling in love is not rational. It's madness. A beautiful, wonderful moment of magnificent insanity."
Michael Faudet, Bitter Sweet Love
Depinde despre ce este vorba. Daca trebuie sa merg sa ma arunc in prapastie sau sa imi las copii din dragoste si iubire prefer ratiunea nu sentimentele
Scuze ca raspund aici da merge greu.Pai din perspectiva mea e mai bine sa fi rational, stiu ca am dat exemple macabre dar nah hai sa iti dau si ceva mai simplu. Iubitul/iubita are o pasiune care necesita multe cheltuiel ce faci? Din dragoste nu iti mai platesti chiria sa isi indeplineasca pasiunea? Sau ai un loc de munca ok care tie iti place dar ei nu.Ce faci? Vei renunta pe baza sentimentelor ca sa nu se supere chiar daca e ceva placut si bine platit din care va intretineti? Sau te pui si faci copii pentru ca ea vrea si tu o iubesti chiar daca nu aveti posibilitati sau dorinta de a avea atunci copil? Nu spune nimeni sunt bune sentimentele si iubirea, trebuie facut compromis dar nu sa iti pierzi capul.Cum tu o iubesti pe ea si ea trebuie sa te iubeasca pe tine iar pentru bunastarea familiei si a relatiei trebuie sa ganditi realist ca sa puteti fi fericiti si multumiti
Grea intrebare.
Dar dragostea le impaca pe amandoua: si ratiunea si sentimentele; sau ratiunea cu sentimentele. Dragostea este rationala; daca este doar sentimentala, atunci nu mai este dragoste, ci pasiune.
Adica iti iubesti sotia si vreti sa stati tot timpul impreuna; dar ratiunea spune ca trebuie sa mergem si la lucru...
Ascult de seful meu Dragnea si de amintirile despre Iosif Visarionovici Stalin, inteleptii lumii!
Nu prea vreau sa am o persoana iubita, personal vreau bani si putere
Deci as alege ratiunea
Nu stiu ce s-a intamplat cu tine Intr`o vreme erai normal, vorbeai despre alcool, fotbal si femei.Ntz, sentimente, ai devenit soft.
Dar tu de cine asculti de obicei?
De tine.
Asa si trebuie, draga mea!
De ratiune prima data, si de sentimente cand ratiunea ta spune ca sentimentele ei sunt reciproce.
Sentimentele trebuie si ele intelese.
Ascult de toate, dar cel mai mult de intuitie.
Nu pot sa zic de care ascult mai mult, pentru ca nu stiu nici eu, de obicei fac un rezumat cand vine vorba de ceea ce simt pentru cineva si din ratiune, sentimente, intuitie iese un rezultat.
Aleg pe baza aluia.
Adica, trebuie sa le folosesti pe toate ca sa iei o decizie buna.
Depinde de situatie. Ti-am dat candva un exemplu in care trebuie sa lasi sentimentele
A,da,,tin minte, in cazul tau, ratiunea trebuie ascultata.
Mereu gresesti cand alegi ratiunea in detrimentul sentimentelor.
As vrea sa spun ratiune, insa ce tine de prietena mea, sentimentele ma coplesesc.
Cumva, încerc să păstrez un echilibru, dar sentimentele "cântăresc" mai mult. Uneori, este bine să te laşi pradă sentimentelor, în totalitare.
Ok. Atunci ce/i cu botul lung? Ce te nemultumeste?
Unde-i eroarea?
Cand ai spus ca uneori e bine sa ne lasam prada sentimentelor in totalitate. Cea mai mare prostie asta
Si dacă as vrea sa ascult de rațiune, îmi iese pana la un anumit punct și la un moment dat cedez. Uneori e frustrant, pentru ca atunci când fac ce simt ma gândesc de ce am făcut lucrul acela și nu găsesc nici cea mai mica explicație logica(pentru ca nu exista logica de fapt). - _-
anonim_4396 întreabă: