Care credeti ca este legatura intre situatia economica a tarii si tocul unei femei?

Tocul unei femei trebuie să fie cît mai inalt.

Da, ma, am citit si eu faza asta intr-un articol gogonat, in care scria despre inaltimea pantofilor de dama si stabilitate economica si despre lungimea cravatei si stabilitatea economica.
Si daca analistii s-au hazardat sa faca asa o asociere frivola, am pus si eu de-o asociere:
daca a=c si b=c, atunci a=b unde
a = lungime toc
b = lungime cravata
c = stabilitate economica
(adica domnii cu cravata lunga se potrivesc cu doamnele cu toc inalt, cum ar zice Bukowski)

Cum iti suna?
Asa si cu articolu`.
Hai sa traiesti!

Citindu-ţi răspunsul (care m-a amuzat), m-am gândit să-l trimit pe cel cu întrebarea la iubitorul nostru de tocuri feminine - cristidinbucuresti - dar, când colo, îl zăresc deasupra ta. A fost rapid.

Dacă ar fi să-i urmez recomandările, în loc de pantofi cu toc, probabil aş purta deja nişte cizme din ghips. : ))

Pai chiar ma gandeam ca regina Marii Britanii, persoana destul de stabila economic, ar trebui sa umble dupa capul astora numai pe toace de 20 cm, un fel de lady Gaga. Sau ala, sultanul Bruneiului, stabil economic de felul sau, ce crezi ca se-mpiedica-n cravata pana la genunchi?
Na, bine, am caricaturizat studiul alora, recunooosc dar ce paralela plina de temeinicie intre stabilitate si tocuri...

O fi un "studiu" comandat de producători şi comercianţi (sau de Cristi din Bucureşti ).
Stratégii de marketing (plătiţi de aceştia) încearcă (probabil) să implanteze maselor nişte prejudecăţi de tip: "pantofi cu toc/cravată = eleganţă, prestigiu, un motiv în plus ca să moară vecinii de ciudă...".
Apoi, după o implantare reuşită, la pantofi cu toc doritoarelor să impresioneze printr-un aspect comercial (extra-feminizat), le trebuie şi o poşetă pe măsură, şi o rochie nouă, o fustă, o bluză, o haină de sezon de fiţe, nişte bijuterii, etc., ca să-şi completeze ţinuta; iar domnilor, ce se vor stilaţi stereotipic - o altă gamă de produse costisitoare (şi cam inutile), pornind de la cravată, ce impune pretenţii...şi iată aşa, le cresc veniturile - vânzătorilor de chilipiruri la preţuri umflate, existând cerere creată artifial - şi s-ar putea specula că şi situaţia economică a ţării ajunge să fie îmbunătăţită...sau, în caz dacă este relativ bună deja, teoretic, mai mulţi îşi pot permite să aibă cheltuieli extra şi să se îmbrace după ultimele tendinţe ale modei, adoptând şi stiluri extra - inutile şi mai de snobi -, cum le dictează insistent stratégii de marketing, infiltraţi în mass-media.
Contează, desigur, şi câtă educaţie au locuitorii unei ţări şi cât de uşor se lasă manipulaţi.
În ţările dezvoltate, pare-mi-se, au o educaţie mai bună, de care depinde în mare parte şi dezvoltarea lor (deci, pot fi prostiţi ceva mai greu).

Eu una, am un respect involuntar pentru miliardari care se îmbracă cât mai casual şi nepretenţios cu putinţă (le dau peste nas indirect celor cu "haina îl face pe om", societăţii de consum, unor mentalităţi ieftine, de superficiali şi fanfaroni) şi în majoritatea ţărilor dezvoltate, am impresia, oamenii (cei trecuţi de vârsta când tot ce sclipeşte şi pare mai "de oameni mari" atrage) tind să înţeleagă destul de bine că sunt alte lucruri mult mai importante în viaţă, iar haina şi încălţămintea trebuie să asigure în primul rând confort (fizic).

Din seria: Nu contează cât de lung ai tocul (respectiv cravata), important e cât şi cum gândeşti.