Care credeti voi ca este scopul vietii? Semificatia existentei?

Niciunul.
Traiesti zi de zi sub aceeasi amprenta a hazardului, de la molecula pana la om, nu-i nevoie decat de perspectiva. Te privesti acum ca om si te gandesti la celulele primare care-au inceput totul. Te vei gandi la asta si maine, o vei face si inainte de a muri, o va face poate si altcineva; totul tine de perspectiva... dublata de senzatia constiintei, ai reteta perfecta pentru constientizarea inexistentei vreunui scop.
Primele molecule/structuri moleculare n-au avut vreun scop in minte cand s-au legat, de ce-am avea noi? nebagand in seama, desigur, lantul evolutiv si miliarde de ani ce ne despart discutia.

Sa fi vrednic de viața care ți-a fost dăruită

Ti-am mai raspuns. Pacanele!

Sa traiesti, sa interactionezi, sa transformi transformandu-te. Lasi o parte din ceea ce esti devenind ca ei.

Cautam asta. Uneori am nevoie de textele astea, sa le pot revedea si da "share".