Nu sunt vreo fana a povestilor de dragoste, dar nu pot sa nu (re)citesc intotdeauna, cu placere, "Fiul risipitor" de Radu Tudoran.
De asemenea, mi-a placut foarte mult "Carnetul din port-hart" de Ileana Vulpescu.
Chestia e ca romanele de dragoste straine care mi-au picat in mana mi s-au parut foarte siropoase si naive. O fi de vina traducerea...o fi de vina pragmatismul meu extrem...Nu stiu. Prefer, insa, cartile unor autori mai putin comerciali. postat la 16 Februarie 2012 18:49 si repostat azi, pentru ca intrebarea e aceeasi!
@TPU.ro: te sfatuiesc sa cauti mai intai in intrebari si raspunsuri inainte de a posta. E sfatul pe care il dau oricarui utilizator care repeta la nesfarsit aceeasi intrebare pe care au mai pus-o si altii inaintea lui. Mai ales ca, acum, functia de cautare a fost restabilita.
Mie mi-a placut Kama Sutra.Acum da-ti-mi ebook reader-u', ca va sparg, sa moara mama!
Panza de paianjen de Cella Serghi nu stiu daca e neaparat roman de dragoste in sine dar este foarte frumos si transmite un mesaj foarte puternic. Mi-a cazut in mana intr-o vacanta cand ma plictiseam si dupa nu ma mai puteam desparti de ea mi-a parut foarte rau cand am terminat-o. Ea vorbeste despre personajul principal feminim Diana Slavu care e dipusa sa fac o multime de compromisuri in dragoste doar pentru a ajunge in inalta societate! Foarte frumoasa m-a impresionat nespus!
Superba cartea, intr-adevar.
"Invitatie la vals" de Mihail Drumes. Este o carte frumoasa despre dragoste unor tineri...
"Ultimul Cantec" de Nicholas Sparks. Am plans la finalul cartii cand unul dintre personajele principale a murit.
"Invitatie la vals" de Mihail Drumes si "De ce iubim femeile" de Mircea Cartarescu
"Maitry", de Eliade. Am citit-o acum câţiva ani, iar partea asta mi s-a părut punctul culminant/esenţa cărţii:"Mă întinsei în fotoliu sfârşit, aproape sufocat de o durere pe care nu ştiam pe ce nume să-i spun, căci nu mai era nici dragoste, nici suferinţă, ci un sentiment de totală năruire, ca şi cum m-aş fi trezit deodată singur într-un cimitir, fără nimeni lângă mine căruia să mă plâng, de la care să aştept mângâiere. Parcă fusesem rupt în zece bucăţi, căci îmi simţeam trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voinţă, nici
putere să mă dezmeticesc o clipă." Pe deasupra, se citeşte destul de repede (are numai 80 pagini) .
Jack London- "Colt Alb"
E cartea copilatiei mele... Cea mai tare si emotionanta din cate am citit, chiar daca protagonistul nici nu e om.