A fost, de caini.
M-au alergat multi in copilarie.
Acum nu ma mai impresioneaza prea tare.
Moartea sau pur si simplu sa ma imbolnavesc nasol, simplul gand ca n-as mai fi, n-as mai vedea persoanele dragi, nu m-as mai putea bucura de pasiuni sau placerile vietii, sa nu mai pot face ce imi place m-ar ingrozi, iubesc viata, sanatatea si tineretea, elementele pentru o viata frumoasa in viziunea mea.
Când eram mic, aveam arahnofobie: teama de păianjeni. Acum nu mai am așa mare frică de ei, mai ales că cei care mai stau printr-un colț prind țânțari și alte insecte dăunătoare.
Dar dacă vine vorba de păianjeni din ăia uriași din Australia... imediat mă ia spaima.