Engleza e mai ușoară. Substantivele nu au gen, nu se declină, decât cu extrem de mici excepții, verbele rămân la fel la aproape toate persoanele. Franceza în schimb are forme diferite pentru masculin, feminin, neutru, pentru declinări și forme diferite la toate persoanele la conjugarea verbelor.
Frumusețea unei limbi e subiectivă.
Franceza nu declină nimic, nu mai are cazuri din Evul Mediu. Singura declinare e cea de la singular la plural (care există și în engleză) și cea de la masculin la feminin (professeur -> professeure, danseur -> danseuse, altele nici nu se trec, de ex élève).
Da, nu știam exact despre toate declinările pentru că franceza mea nu e una avansată, dar în orice caz formele diferite pentru genuri și plural sunt o diferență enormă față de gramatica engleză care e mult, mult mai simplă.