Care este cel mai umilitor moment din viata ta?

Cand am fost la kango jumps si eram singuru barbat de acolo si nu stiam sa sar) duduia ma punea sa trec in fata sa vad cum sar toate, eu stateam in spate ca imi era ca ma fac de maro

Cred ca a fost atunci cand am mers la o petrecere cu multi profesori de la mine din liceu, ceea ce a fost foarte distractiv. Problema a aparut atunci cand am incurcat paharul meu cu al unui alt baiat care amestecase cateva bauturi tari gen vodka cu nu stiu ce. In fine imi era sete si am dat peste cap acel pahar crezand ca e al meu. Mi s-a facut ingrozitor de rau iar finally, profesorii m-au dus acasa, crezand ca bausem prea mult. De abia o saptamana mai tarziu am aflat ce se intamplase cand acel baiat a venit la mine sa isi ceara scuze si sa imi spuna ca el nu gustase acea bautura. Mi-a venit sa il sugrum fiindca ma simteam ingrozitor de jenata mai ales ca eu nu beau aproape deloc de obicei. Acum imi pare amuzant, dar atunci a fost jalnic momentul. Dar care a fost cel mai umilitor moment din viata ta daca tot ai intrebat?

Chiar trebuie să fie pusă zilnic o întrebare "care a fost cel mai umilitor/jenant/stânjenitor moment din viaţa ta"? Chiar atât de mulţi complexaţi care vor să audă poveştile altor complexaţi există?

De fapt numai tu esti complexat de lucrurile umilitoare. Spunem intimplarile noastre umilitoare pentru a ne amuza de ele si tocmai pentru ca le spunem inseamna ca nu ne este frica de ele sau ca vrem sa le ascundem, ba din potriva inseamna ca am trecut peste.Nu trage concluzi pripite despre oameni, caci lucrurile care te deranjaza la ei le ai in tine.Rezolva partile din tine ce te deranjaza si ai sa vezi ca acei oameni care te deranjau in trecut, parca sau schimbat.Pentru ca de fapt era alegerea ta sa fi deranjat de ei sau nu.Si daca chiar nu iti place o intrebare treci la urmatoarea.

. Eşti amuzant(ă). Bineînţeles că nu ai vreun complex, de aia vrei să ştii cât de umiliţi au fost alţi oameni. Făcând abstracţie de răspunsul tău cu iz de psiholog clişeic, să ştii că evit cu eleganţă întrebări precum cea pusă de tine, însă azi m-am gândit să-mi spun şi eu părerea în legătură cu ele, că e prea de tot să vezi zilnic(poate chiar de 2-3 ori pe zi) întrebarea asta. Şi nu am în mine lucrurile care mă deranjează la alţii, fiindcă nu obişnuiesc să fiu curios câtuşi de puţin de viaţa altora, mai ales de viaţa unor străini, darămite să fiu interesat de umilinţele la care au fost supuşi respectivii.

Că tot o dai în psihologia individului, cu ce te amuză să ştii cât de umiliţi au fost/s-au simţit nişte străini?

...Este amuzant deoare ce este o intimplare care a trecut si nu trebuie sa o mai privesti ca fiind ceva jenatnt ci doar ca o intimplare comica.

Cit despre psihologie, ma pricep destul de bine sa citesc oameni din cuvinte, gesturi, si voce.Nu voiam de fel sa te irit zicaduti ca esti ''frustrat''voiam sa iti atrag atenti in schimb ca ii iriti pe alti spunindule ca sunt frustrati astfel uni oameni se inchid in ei alti mai timizi se simt atacati de faptul ca leai spus ca sunt frustrati si devin nesociabili ori scopul adevarat al acestui sait este de a invata oameni sa comunice si sa se ajte uni pe alti.

Cid despre curiozitatea vieti altora si cit de putin esti interesat... ar trebui sa inveti sa iti pese caci toti suntem unul si toti suntem la fel...ori ce gasesti in mine este si in tine si invers este ilogic sa spui de exemplu eu nu am ura sau eu nu am gelozie sau frica sau etc. Iar daca o parte din tine este lovita cred ca o ''pansezi'' la fel si cu un om care este doborit de o sitoatie trebuie sa il ajutam.
In concluzie ajutindul pe celalalt te ajuti si pe tine si vindecindute pe tine il vindeci si pe celalalt.

Eşti genul ăla de persoană pe care o "detest"(metaforic vorbind). Şi nu din cauza a ceea ce îmi spui, ci din simplul fapt că exişti şi te complaci în penibil exprimându-te clişeic, fără să probezi cu adevărat dacă ceea ce spui se aplică sau nu în realitate. Eu nu mă simt mai bine dacă aflu ceva despre o persoană, fiindcă nu mă interesează soarta persoanelor străine. Şi ceea ce se află în altul, nu e în mine. Fiecare individ în parte este diferit prin ceva. Fă-ne un serviciu amândurora: dacă mai ai ceva de zis, spune-o cu propriile-ţi cuvinte şi păreri, dacă nu, abandonează ideea că oricum nu o să ajungem vreodată la vreun consens.