Niciunde. fericirea, cu atat mai mult cea "maxima", e pur efemera. existenta nu abunda in fericire, ba chiar dimpotriva, e mizerabila si starpita de orice insemnatate sau scop, altul decat biologic. dar asta ofera momentelor acelea rare de extaz o importanta deosebita, transformandu-le in adevarate aspiratii pentru om si poate fiind chiar unicele imbolduri care il indeamna sa isi continue viata.
Presupun că suntem atât de limitați încât tot ce este la superlativ ne poate distruge, inclusiv fericirea.
Foarte aiurea moartea persoanei respective.
Unii dupa cum vezi, sunt fericiti cand au un copil, cand fac nunta, cand isi fac o familie, cand intra la nu stiu ce facultate.Nu este interpretata la fel de toti. Daca intrebi un boschetar care-i fericirea maxima(nu neaparat un boschetar, o persoana dependenta), probabil o sa-ti arate o seringa.O simti intens, dupa ce trece ramai impacat cu ideea ca ai simtit-o si dupa cand o sa ai chef s-o simti iar, o sa faci din nou acel lucru care stii ca ti-o va aduce.Eu personal nici nu stiu ce ma face fericit, nu m-am vazut niciodata sa am un copil, sau sa ma casatoresc.
Tot soiul de abordari, unele pur stiintifice, unele pur filozofice, altele "on the edge", altele in dulcele stil TPU, toate incecand sa lamureasca o intrebare care s-a nascut cu primul om din lume si o sa ramana fara raspuns multa vreme dupa ce specia noastra va dispare.
Si asta este absolut normal, avand in vedere ca fericirea este un concept si fiecare dintre noi il intelege in moduri foarte particulare si, in acelasi timp, foarte diferite. Asa cum nu exista doi oameni identici, tot asa nu exista doua definitii ale fericirii identice.
Daca cineva este interesat de "definitia" mea, pentru mine lucrurile sunt simple. Fiecare dintre noi graviteaza in jurul a tot si totul graviteaza in jurul fiecaruia. Sunt momente in timp, cand fragilele echilibre care guverneaza acest dans devin atat de solide, incat simtim ca totul s-a oprit si ca, in sfarsit, putem sa vedem si sa intelegem totul. Desi asta tine indescriptibil de putin si tot dansul se reia, senzatiile care raman au ecou in timp. Si tot ceea ce vrem este sa gasim din ce in ce mai multe momente de pauza. Asta ne face sa gresim, sa stricam echilibre. In acelasi timp, este greu de comparat un moment cu altul, pentru ca senzatiile lasate in urma nu seamana. Au cauze diferite, au manifestari diferite, au intensitati si durate diferite. Nu poti niciodata sa spui "cel mai mult" sau "cel mai bine" sau "maxim", pentru ca nu stii niciodata ce, cum sau cat vei simti data viitoare. Tot ce poti face, este sa speri ca se va intampla!
Buna dimineata, draga! Raspunsul meu este: cand te apropii mai mult de Dumnezeu. Atunci poti sa spui ca esti cu adevarat fericit. Si te rog sa ma crezi ca stiu ce spun, nu o spun doar asa ca sa ma aflu in treaba. Am simtit si eu asta. Sper ca ti-am fost de folos! Multa sanatate, o zi frumoasa si un weekend minunat iti doresc! Te pup! Pa, pa!
Daca nu eram eu, nici nu stiai ce-i fericirea. Sau stiai, dar pe jumatate
Nerecunoscatoare!
Since rnu stiu, ar fi cateva...
Mie unul sincer ar fi atunci cand as sta cu iubita in pat si ne iubim
Spunea Hanri Coanda la o sueta: "nici nu iti inchipui cat de mare este fericirea dupa o saptamana de constipatie si reusesti sa te c! ".
Hanri Coanda a zis; eu doar savuram impreuna cu el si cativa prieteni un pahar de Martini-Rosso.
AvalohAlyn întreabă: