Cat de des va simtiti singuri si neintelesi?
Înainte mă simțeam singur printre oameni. Făceam anumite chestii de complezență. Simțeam că e timp irosit. Dar voiam să simt că aparțin de ceva. Acum odată ce mi-am dat voie să le refuz invitațiile și să răresc întâlnirile mă simt mult mai bine. Chiar dacă sunt singur acasă, îmi găsesc câte ceva de ocupație și timpul trece mult mai plăcut. Mă ajută și faptul că am cunoscut oameni faini pe internet, cu care socializez direct sau indirect. Plus cei doi prieteni din orașul natal pe care din fericire încă îi mai am, după vreo opt ani. Chiar dacă unul nu îndrăznește să facă schimbările pe care le fac eu, deși e deschis la dezbateri. Iar celălalt a trecut de faza exploziei propriei identități și e cumva prea liniștit pentru ambițiile mele.
Neînțeles m-am simțit o viață întreagă și cu atât mai mult mă simt acum când am luat taurul de coarne. Mi-a fost frică multă vreme să iau anumite decizii pentru că știam că mă vor duce spre succes. Dar în același timp mai știam că mă vor îndepărta cu siguranță de absolut toți oamenii din viața mea și vor lua naștere conflicte cu familia și prietenii, colegii. Că voi pleca și nu voi ezita să las totul în urmă. Profeția se împlinește acum, când valorile în care cred și pentru care lupt fac din mine un paria al societății actuale. Cu toate acestea aleg să fiu autentic, să mă iubesc și respect. Cu timpul îmi voi găsi și propriul meu trib. Deja ceva semne sunt online. Rămâne de văzut unde mă va purta viața pe viitor.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Singur... mai tot timpul. Pc-ul imi mai tine companie. Parca abia astept sa inceapa scoala. Am un chef de vorba 
Dar o sa ma satur de ea in maxim 3 saptamani 
. Dar totusi. sunt intr-un fel entuziasmat. mai ales ca trec in a11-a. Materii mai usoare si mai folositoare, ore mai relaxante (CDS-uri ) + simulari 
.
De neinteles... mmm nu foarte des; adica; mai deloc... nu tin minte sa fi fost,, vai de mine, nimeni nu ma intelege 
"
Doar ca na. de cateva luni simt nevoie sa am pe cineva langa mine. Insa cand ma uit la majoritatea fetelor de varsta mea ca ele prefera badboys, prosti de nu mai zic, fumatori si alcooli... sincer mi se taie tot chef-ul si imi accept situatia . Si dupa se mai plang pe Facebook :,, BAI PROSTULE DE CE TI-AI JOC DE MINE? CU CE TI-AM GRESIT? NICI NU STII CAT SUFAR DIN CAUZA TA! :'( "
Bineinteles ca fac chestia aia publica din 2 motive (sau poate unul). 1. Cerseste atentie 2. Iubi a blocat-o la mesaje 
In momente de alea sunt ceva gen : Cine mama ma-tii te-a pus sa-l accepti? 
Sa mor de nu, pe unele chiar le mananca baietii cuminti si dupa se intreaba de ce sufera si nu pot avea o relatie stabila.
Singur nu ma simt mai deloc, eu am ales sa renunt la prieteni si sa nu-mi mai fac altii.
Neinteles...da, mai mereu, oamenii din jurul meu ( si majoritatea oamenilor ) nu te mai asculta cu adevarat atunci cand ai de spus ceva, o parere, o poveste... orice.
Se grabesc sa arunce in tine cu vorbe fara rost, sa te judece fara sa te inteleaga cu adevarat, de aia tot mai multi se inchid in ei si sufera, isi pierd increderea in persoanele din jurul lor si intr-un final...devenim persoane cu suflete reci, indiferenti fata de aproapele nostru.
In fiecare zi, in fiecare ora, minut, secunda... Este si normal sa ma simt singura din moment ce stau mai tot timpul in casa, ma uit la desene sau documentare, citesc carti sau ma intreb de ce m-am nascut om si nu pinguin, daca exista reincarnarea, de ce visam si asa mai departe. Sunt ciudata si nici eu, uneori, nu imi inteleg comportamentul. Daca eu nu o fac cum ar putea altii?
Singur ma simt des si imi place.
E linistitor.
Neinteles, intotdeauna, poate ca nu stiu eu sa ma fac inteles.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
