Cat de importanta este adolescenta? Cat învățam din ea? Cat de tare ne marchează ca oameni?
Intreb lucrurile astea pentru ca am vazut a doua oară filmul "3096 days", doar ca de data asta am si citit un pic despre el si am aflat că este inspirat după fapte reale.
Pentru cei ce nu ati vazut filmul este vorba despre o fata de 10 ani pe care a răpit unul ce probabil nu era cu toate tiglele pe casa.A tinut-o la subsol ani de zile ascunzand-o de oricine putea veni acolo, treptat o mai ducea si sus sa ii muncească prin casa ca pana la urma cand avea probabil vreo 15/17 ani sa se si culce cu ea frecvent. Dupa ce s-a culcat cu ea a început și să o scoată in lume câte un pic ceea ce a facut-o pe ea sa se ambitioneze sa vrea sa scape.A batut-o de foarte multe ori până într-o zi când a pus-o sa spele masina si a prins oportunitatea sa fuga (asa e filmul) iar el o data ce si-a dat seama a plecat si s-a aruncat în fața trenului.
După apariția fetei (in realitate) oamenii au început sa o suspecteze ca suferă de sindromul Stockholm deoarece atunci cand a aflat că rapitorul s-a sinucis a plâns foarte mult si a spus că îi e mila de el ca a fost un suflet pierdut sau ceva de genul, a aprins o lumânare la morga si a vizitat casa in care a fost ținută până când a decis să o cumpere.
De asta intreb. Exista posibilitatea ca o persoana in situatia asta sa sufere de sindromul Stockholm sau sa fie vorba de faptul că acolo a crescut practic, acolo a invatat anumite lucruri, acolo si cu ala și-a început viata sexuală și să fi început să i se pare ca asa e normal, ca asa e viata?

Dta descrii aici niște lucruri care nu apar în film. Probabil le-ai găsit pe net în altă parte. Am văzut și eu filmul chiar ieri. În raport cu realitatea dură a întâmplării reale, filmul este foarte idealizat.
La orice vârstă, dar mai ales la vârsta adolescenței, o mie de interacțiuni umane ne formează ca oameni.
Într-o asemenea claustrare, imaginea ei despre lume este complet deformată. lipsa informațiilor ( in-formație) care să o formeze ca om normal, toată lumea ei se limitează la acest individ. Sentimentele ei devin ambigue, îl urăște pentru că i-a răpit libertatea, ori viață egal libertate, și ajunge să îl iubească fiindcă acest sentiment se dezvoltă normal între ei timp de 8 ani. Ceea ce este în mintea lui, ceea ce este în mintea ei, complexitatea relației lor stranii este prea puțin relatată în film.
Ea iese handicapată social și psihic de acolo. Ce a învâțat ea ca să se poată descurca în lume de la 10 la 18 ani? Nimic.

Probably.

Adolescența te marchează tot așa ca orice perioadă a vieții. Doar hormonal te marchează mai mult.

Sa simțit responsabila pentru moartea lui, e absolut normal sa simta asta, doar e om.
Ne influențează/marcheaza și în viața adultă, tu nu mai ești persoana care erai acum 4 ani.

Ăla e numai o victimă a propriiei lui obsesii pentru că nu s-a putut controla, iar ea e o copila care sa lăsat influențată de cei din jur.

Https://www.youtube.com/watch?v=I-wlmGEXJAM asta e adolescenta

Dacă ești ok mental nu ar trebui să fi bucuroasă că ai scapat, sa te ti departe de locul ala sau chiar sa vrei sa il demolezi sau sa te muți daca ai fost maltratata acolo, bătută, infometata, mintita...
De asta intreb.Ca o persoana chinuită de mica in felul asta se simte eliberată cand stie ca ala nu mai exista daca esti bine pe psihic, sau daca nu ai avut ceva sentimente fata de omul ala.
Sunt multi ce isi doresc ca propri părinți sa dispară de pe fata pământului pentru ca i-au maltratat sau chinuit de mici, dar o persoana străină ce te ia de la ai tăi si te închide in beci de cand ai avut 10 ani.

De asta zic. Oameni spun de ea ca suferă de sindromul stockholm iar ea refuză categoric si chiar voia să îi dea in judecata pe cei ce o mai catalogheaza astfel.
Asta era si intrebarea mea, poate sa fie doar din cauza faptului că sa obisnuit cu viata aia si a început să i se para ok sau chiar suferă de o problema mentală in urma traume trăite?

Nu e chiar așa pentru că nu ești într-un film horror, nu te tratează ăla ca pe un sobolan sau animal de companie.
Orice relație fie ea mai toxica, tot legi sentimente până la urmă, urmărisem mai demult un psiholog ce zicea că majoritatea relatiilor se destramă pentru că unul din ei e rănit, dar se poate remedia cam oricare cu o comunicare buna.

Daca populația este mai restransa tinzi să ierți un om pentru orice face și să încerci să faci lucrurile sa funcționeze, dar dacă ai mai multe din Ce alege, o varietate nu te mulțumește nimic.