Cat de prins de trecut esti?

Abia mi-l mai amintesc

In lipsa lui nu existi, tu raspunzi la misto sa stim

Din cauza oboselii abia pricep ce scrii, cum adică " in lipsa lui nu existi", ce legătură are cu ce am spus eu? Ce sa-i fac trecutului? Ieri a fost ieri, azi e azi și mâine e deja altceva. Nu sunt foarte atașată de trecut, ma adaptez prezentului. Nu sunt legata de prea mulți oameni din trecut, nu am făcut lucruri de care sa-mi fie rusine, nu am cazier judiciar, nu ma bântuie amintirile.

Subiectul este traitul in trecut, deci tu doar in prezent traiesti

Pai normal, cum sa trăiesc în trecut? Dacă as fi trecut ( doamne fereste) printr-o tentativa de omor sau viol, pai ce ar fi trebuit sa fac,sa mi-o amintesc toată viata? Sa am mereu în fata ochilor chipul scârbos al criminalului,sa nu mi se mai usuce obrajii de lacrimi? Nu domne. Eu de ex, dacă fac vreo prostie și ajung la pușcărie, pai din momentul ala învăț sa-mi placa acolo, nu ma refer ca ma stric mai rău, dar oricum lacrimile și regretele nu ma feresc de pedeapsa, asa ca ma adaptez la noile condiții și la viata care ar urma după pușcărie. Ce a fost, a fost, regretele nu își mai au rostul.

Nu ma asteptam niciodata la prezentul care il traiesc acum intelegi, nu puteam concepe ca ar putea exista asa ceva, doctori iti dau pastile ca sa te faca sa te simti mai bine sau sa gandesti pozitiv dar tu stii ca esti prins in trecut

Te poti vindeca prin terapie la un psihoterapeut, dacă nu ești suficient de curajos sa o faci singur. Pastilele normal ca nu te ajuta. Dar trebuie sa ai si vointa.

Oricând poți pune un nou început, mai ales la tine, ca tu nu ai nici soție, copii...

Ai dreptate, dar cum de ești obosita duminica?

Ca am avut un weekend stresant cât toată săptămâna la un loc.

Mai mult decat as vrea.

Puțin

Ai teama privind viitorul?

Nu prea.

Destul de tare. Inca si cu lacate si lanturi pe deasupra