Cat v-a luat sa treceti peste moartea parintilor vostri? Si ce varsta aveati cand s-a intamplat?

Nu am trecut inca prin asta, dar cred ca nu poti sa treci peste. doar te obisnuiesti cu gandul ca nu mai sunt. Suna extrem de crunt, dar viata e opusul mortii. :-(
Sper sa te linistesti cat mai repede si imi pare rau pentru ca treci prin asta.
Ai grija de tine, si accepta ajutorul celor din jur care iti observa suferinta.

­am zis ca trec prin ceva?

N-am trecut ca inca nu a pierit niciunul.

Ok, atunci iarta-mi gandurile bune

Crescând, conștientiezezi natura lucrurilor și știind ca dupa parinti urmezi tu, drama se reduce cu timpul.
Cheers

1an.

Nu pot trece, sunt momente când mă gândesc mai puțin la asta și în rest multe regrete și un viitor lipsit de sens

­de ce spui ca e lipsit de sens? trebuie sa fie ceva ce vrei sa faci in viata asta

Nu mai vreau nimic, era singura parte bun in viața
Nimic nu mai are culoare

­normal ca vrei ceva, altfel n-ai mai fi pe aici

Trebuie sa treci peste asta in maxim 6 luni, altfel medicina numeste ca ai depresie.
La mine s-a intamplat cand aveam 9 ani si 2 luni cand a decedat tata. Am plans putin in ziua inmormantarii, in rest nu am avut nimic de a doua zi in colo, eram perfect normal.

Nu... chiar nu vreau nimic, trăiesc din inerție

­ai vrut ceva vreodata?

În trecut, da

­ce?

Mai multe, nu stau sa le enumăr...

Nu am trecut peste asta...
Anul acesta pe 5 octombrie, mama mea a plecat la Doamne Doamne.
Îmi este foarte greu, mereu am stări de negare.
Mama mea era și cea mai buna prietena a mea. Bucuriile și tristețile le împărțeam cu ea.
Eu am 40 de ani. Mama avea 69 de ani.
Viața într-adevăr nu prea mai e sens, pentru că sunt foarte singură.
Tatăl meu trăiește, dar este foarte bolnav. Am o persoana angajata care îl îngrijește.
Mamaia mea (mama mamei mele) trăiește, are 91 de ani.
Doar pe ei doi îi mai am.
Cred că ideea nu este să treci peste, ideea este să îți continui viața după ce se întâmplă, așa cum este ea.