Caz ipotetic.
Să zicem că aveți în anturaj un prieten care e creștin devotat (nu fanatic) dar și introvertit și ușor timid.
Pe rețelele sociale postează poze cu versete și citate despre Dumnezeu, frecventează biserica, etc.
Nu fumează, nu consumă alcool, pe scurt, nu duce o viață desfrânată.
Acestuia să zicem că îi place actoria și chiar apare în câteva seriale-emisiuni, gen "Ochii din umbră" sau "Lecții de viață" sau în alte producții, în roluri pozitive sau ușor negative.
Vă zice că nu-l interesează banii și că nu s-ar compromite apărând într-un rol sau film vulgar.
Întrerupeți legătura cu el, adică nu mai vorbiți unul cu celălalt și nu știți ce mai face, vreun an de zile.
Ei bine, după vreo 3 ani în care apare numai în roluri soft, primește un rol de psihopat, criminal în serie, proxenet, într-un film românesc care se anunță a fi de mare anvergură.
Filmul debutează și îl vedeți pe amicul vostru interpretând rolul care îi vine mânușă, i se potrivește perfect.
În film apare consumând substanțe interzise, fumând, în scene erotice, folosind arme, făcând gesturi obscene, înjurând, etc.
Știm că este doar un rol, ok, dar vă amintiți că el a afirmat mereu că nu va juca niciodată un rol de genul, care contravine cu viața lui de creștin practicant.
Ei bine, ce ați crede, de ce a acceptat un asemenea rol:
A făcut-o pentru bani, să impresioneze sau pentru notorietate?

A făcut-o pentru notorietate.

Cel mai probabil pentru notorietate.De obicei un om care e crestin devotat nu pune accent pe bani.
Si mai e o chestie.De obicei oamenii care sunt mai cuminti in realitate sunt perfecti pentru a juca roluri negative.
Uita-te la Iwan Rheon care l-a jucat pe Ramsay Bolton in Game of Thrones.Un om foarte decent in realitate dar care a reusit perfect sa-l interpreteze pe diabolicul Ramsay.

Bună.
Nu este un caz ipotetic, sunt cazuri reale în care mulți se maschează în buni creștini, postează versete și așa mai departe, dar duc o viață mai puțin morală.
Din punct de vedere etic moral creștin, actoria cu credința nu fac casă.
Notorietatea e un seamăn bun al unuia din cele mai mari păcate și anume mândria.
Și dacă ar fi făcut-o pentru bani, așa a decis el, poate îi place actoria, poate pe el îl îmbracă bine un astfel de rol sau poate așa a găsit el a și câștiga traiul mai ușor.
Nu putem știi sufletul nimănui, decât Dumnezeu știe în totalitate sufletul fiecăruia, faptele, puterea credinței și cele ce ține de fiecare.
Sunt dispus să spun, că fiecare dintre noi e liber să aleagă ce e bine și rău pentru el, iar noi putem avea prietenii pe oricine, atât timp cât nu suntem influențați și nu trece bariera pe care o punem fiecare. La oameni și la păcate spunea părintele Ilie Cleopa să fim ca albinele: să culegem din fiecare floare doar cât nectar putem duce, fiindcă o albină dacă bea prea mult nectar moare. Face referire la păcat dar și a la învăța de la ceilalți, de la criminali să nu ucizi, de la hoți să nu furi și așa mai departe.
Întâi noi trebuie să ne schimbăm și să ne schimbăm în bine și așa de tare încât să fim exemple și să îi schimbăm și pe
ceilalți în bine prin puterea exemplului.

Dacă mai este ceva, puteți să-mi scrieți.
O zi frumoasă!

Dumnezeu ne încearcă! În special pe cei care se dedică Lui!

Fiecare dintre noi(cred) și-a propus la un moment dat să nu mai facă anumite chestii nocive, ba chiar a afirmat asta în fața prietenilor. Nu după mult timp după ce am fost supuși nocivității am eșuat în a ne menține afirmația, am căzut pradă tentației. E absolut normal, ce mi se pare anormal e să renunțe la a iși atinge scopul doar din cauza unui eșec.

Probabil persoana în cauză nu a avut încotro la momentul respectiv, a fost prins într-un moment slab sau chiar ambele.

Am cunoscut prin intermediul unui fost coleg un "creștin " ce se dădea mare pocăit, și când în colo era proxenet, pe deasupra umbla și cu un pistol după el,și mai știu cazuri de "creștini" în genul ăluia care se dau ceea ce nu sunt,ipocriți în toată regula, ogramada sunt creștini doar cu numele în ziua de azi, eu nu prea cred ca exista pocăiți in adevăratul sens al cuvântului, ci oameni cu n măști in societate, prefăcuți, falși, mincinoși și perverși, nici unul nu ar ajuta un om amarat de pe strada, sau pe cineva aflat la greutate. Sunt și excepții, dar când auzi un pocăit ca injura, sau minte, deja realizezi în ce lume trăim dacă nici aceștia nu sunt cum pretind a fi.

Dacă ar fi fost creștin adevărat nu ar fi acceptat astfel de roluri.Un om care este credincios în Dumnezeu cu adevărat nu poate accepta asa ceva.
El făcând asta deja a încălcat un păcat grav și anume desfrânarea cu gândul cu ochiul și imaginația.De acolo și pana la a practica desfrânareacu trupul nu mai e mult.Curand va cădea în plasa.

Și eu am avut șansa aceasta sa cunosc multe religi protestante, penticostali, Ehovisti musulmanisi etc.Nu ma apuc sa dezbat.Dar ai dreptate în ceia ce ai spus.
Am văzut mulți penticostali care nu au nicio treaba în niciun fel cu Dumnezeu și merg la biserica iar când iese se targuiesc în afaceri și sunt foarte rai și profitatori.Majoriatea din ei sunt de etnie romă, și nu ai vrea sa ști ce rai și invidioși sunt.Cat despre religiile celelalte, nu fac nimic care sa dovedească bunătate.Penticostali dacă fac ceva bun și ajuta pe cineva suna cu trâmbița sa vadă toți.Un ajutor când îl faci trebuie făcut în liniște sa ști doar tu și atat.Asta este opinia mea.

Poate pentru notorietate sau a dorit sa isi testeze limitele într-ale actoriei.

A facut ceea ce putea sa faca pentru un film, astea sunt urmarile.

Eu am avut șansa să cunosc un pocăit care credeam ca îmi era prieten.Devotat în biserica, punctual.Dar când venea acasă profita de cine putea doar ca să facă bani pe urma lor, venind cu tot felul de oferte pentru a-și câștigă profit de pe spatele altcuiva.In mare parte era un om rau, îi plăcea foarte mult banii, era maniac în adevăratul sens al cuvântului.Si nu mai spun ca injura în asa del încât nu îți venea sa crezi ca e pocăit.Am 35 de ani și am fost martor la toate răutățile pe care le făcea. Vorbea foarte urat, injura, era foarte invidios și răutăcios, ii plăcea supremația vroia sa fie deasupra tuturor și multe altele

A vrut sa vada ceva diferit in viata lui si banii nu strica toti alergam dupa ei

Nu as crede nimic! Pana la urma vorbim de actorie! Si plus ca tu ai mentionat ca el a spus ca nu ar juca un rol vulgar, nu vorbea de psihopat say criminal!

Ai dreptate, când ajuți nu arăți tuturor,asta e doar o lauda, sa vadă lumea ce fapte mărețe face Ilie, ajutorul acela nu e oferit din bunătate, din plăcerea lui,ci făcut cu un scop, asa fac toți mai mulți care vor sa demonstreze ce oameni buni sunt ei,și în intimitate după cum am zis sunt niște pramatii, ghiolbani și cum am prezentat un caz real prin răspunsul de mai sus,psihopati,proxeneți,ultimele deșeuri de pe fata pământului. Un OM bun când ajuta o face în secret,și se simte bine el însuși când ajuta,nu își etalează faptele. Oamenii sunt ipocriți și prefăcuți indiferent de RASA, dar într-adevăr aceste minorități fac ce nu fac și mereu fac poze în tara sau pe unde se duc, asta e educația lor, dar nu sunt toți asa, sunt și rromi mai domni și mai educați decât romanii, fiecare pădure are uscaturile ei.

Măcar ai învățat o lecție din toată treaba asta.

Daca dorinta lui a fost de a fi actor, nu avea cum sa rateze un rol mai bun într-un film.

Probabil cand a spus ce a spus avea alta gândire, alta mentalitate și posibil sa nu se fi asteptat niciodata ca va ajute sa aiba un rol mai bun de cat a avut până acum deci...probabil din pasiune, din dorința, pentru bani, pentru notorietate...

Gandirea unui om se schimba pe parcursul vietii. V-ati gandit ca el, in prima parte a tineretii a fost influentat de parinti sau altcineva? Apoi si-a dat seama ca ceea ce face nu este calea cea buna pentru el pe care sa o urmeze.

Este un motiv pentru care biserica a interzis teatrul în evul mediu.

Și eu sunt creștin și am jucat pe scena de teatru în anii de liceu și mă bătea gândul la un moment dat chiar să dau la UNATC. Mulți mi-au zis că nu poți să fi și creștin și actor în acelaș timp. Nu prea le-am dat ascultare, credeam că sunt doar fanatici. Acum le-aș da dreptate.

Inițial am jucat rolul unui boier bogat dintr-o piesă a lui Moliere. Personajul nu era personaj negativ propriu zis dar nici un personaj inocent sau moral. Faptul că era comedie mă făcea să trec ușor cu vederea imoralitatea personajului. Chestia e că după ce repeți mult pentru un rol ajungi să și gândești din perspectiva acelui personaj pentru că nu e doar să reții replicile ci trebuie să îți pui la punct toate gesturile și reacțile să fie în concordanță cu caracterul personajul pe care îl joci până în momentul când ajungi să nu mai ști exact unde se termină el și unde începi tu.

Un actor își rupe practic mintea în două spunând: "acum sunt eu" și "acum sunt personajul" și acționează pe baza acestei distincții. Problema e că atunci când este "personajul", el consideră că nu este responsabil pentru nimic din ceea ce face, pentru că "nu e pe bune, doar mă prefac". Și, după multe roluri, aceasta poate să fie o replică cu care poate să justifice multe aspecte din viața sa.

Momentul meu de trezire a fost când într-o piesă artistică rolul meu implica să mă închin la un moment dat zeiței lunii. Am jucat rolul, însă conștiința nu mi-a mai permis să spun că "doar mă prefac" ci mă condamna de idolatrie. M-am lăsat după.

Ce vreau să zic e că lumea actoriei este foarte întunecată. Nici nu ști când ajungi să faci sau să gânești lucruri de care nu te-ai fi considerat niciodată capabil. Să nu mai zic de influența negativă a anturajului, a petrecerilor, a alcoolului...

Tocmai mi-am dat seama că am spus argumentul dar nu și concluzia.

Nu este unul dintre acele lucruri (pe care le-ai enumerat) motivul pentru care el și-a compromis valorile, în schimb este experiența de actor cea care l-a schimbat și nici nu și-a dat seama că s-a compromis. Nu e un motiv anume pe care să poată să pună mână. Dar dacă e să se lase de actorie toate aceste 3 devin motive să rămână.

Nu o sa raspund pe exemplul tau dar e din anturajul meu.
Am un prieten cum l-ai descris tu pe cel din exemplu doar ca al meu joaca jocuri deosebit de violente cu morti, vrajitorii, comsum de droguri etc dar e deosebit de religios, credincios practicant.
Jur ca nu m-am gandit niciodata sa-l judec pentru asta si ne intelegem foarte bine, el stiind ca eu tind spre ateism

Parerea mea? Sa incetam sa ii judecam pe ceilalti si sa le impunem fiosofia si obiceiurile noastre de viata, fiecare face ce vrea.

on topic: A facut-o pentru ca asa a vrut, din orice motiv pentru care ii aduce lui satisfactie iar eu as fi indiferent.

Da

Dacă e actor și ii place aceasta meserie a făcut o din profesionalism, dar un creștin practicant nu prea îl vad eu sa ii placa actoria fiindcă actorii sunt oameni boiemi, deschiși la minte și cumva sunt predispuși la o viata mai "desfrânata". Dar pot fi și excepții, nu înseamnă că dacă ești creștin nu poți sa îți faci meseria, pe de alta parte dacă susținea ca nu ar face roluri de gebul asta înseamnă că și a schimbat opiniile și nu e chiar asa cum pare, una zice și alta face

Dacă juca din pasiune, era la teatru și în echipe de voluntari.
Nu m-aș obosi să analizez alegerile cuiva care a acceptat să joace în "umbre". Alea sunt filmări de 200-300 de lei (onorariul "actorilor"), merg cei mai flămânzi studenți pe acolo.
PS: actor introvertit, timid?

A inteles si el ca uneori trebuie sa renunti la anumite limite, sa fii mai deschis la ce se intampla in jurul tau.

Bineinteles ca o face pentru bani! $
Lectii de viata nu se compara cu un film in tot sensul cuvantului. A obtinut sansa sa fie popular; a profitat de ea. Cu totii am accepta o oportunitate care sa ne schimbe viata in "mai bine", este si normal sa se intample asa!

Pentru orice O FI vrut el, lumea se mai schimbă uneori