Ce este tristetea?

Supărarea, lipsa de dorința de a face ceva. O durere a sufletului, o manifestare a noastră față de lucrurile ce nise întâmpla rău în viața.

Dar ce este "dorinta"?, dar "durerea sufletului", dar "durerea".
Am pus aceste intrebari pentru a arata ca ceva sufletesc nu poate fi definit decat sufleteste. Stiu si ateii ca tristetea exista dar nu o pot defini stiintific asa cum obisnuiesc ei. Despre durerea sufletului ce sa mai spun? Atata timp cat ei nu cred in suflet, se pune intrebarea : - cum te poate durea ceva ce nu ai?

Nu avem explicație de ce ne dore desi din punct de vedere medical suntem bine asa si cu sufletu eu una cred ca de nu aveam suflet eram doar niste apărate dar avem sentimente cum e plăcerea, durerea, iubirea, ura, tristețea si bucuria.
Ne bucurăm când totul merge bine si avem o stare pozitiv a si ne întrista-m când nu e bine.
Multe sunt de explicat pe lumea asta multe nu le înțelegem. Eu una am părerea mea.

Starea care apare atunci cand ceva nu se intampla cum iti imaginai sau cand pierzi ceva la care tii.

Corect, fiecare are parerea lui.

Un dezechilibru de substante in creier.

Ba exista explicații clare pentru asta si aici nu ti permiți să ti dai cu parerea. Nu tine de credință. Stii sau nu, e simplu. Tristetea sau lipsa de sens sunt stări in care creierul este in depresie, predomină undele beta si ai deficite ale hormonilor fericirii. Nu exista niciun suflet.

E o suferinta produsa de pacat in toate formele lui.
Cand nu va mai fi pacat nu va mai fi nici tristete.

Trebuie sa stii mai intai ce este fericirea si numai dupa aceea poti vorbi de anumite componente ale ei, cum ar fi hormonii. Ceea ce ai spus este o parere a unor cercetatori si nu are nimic in comun cu adevarul

Adevarul e ca "fericirea" nu ar fi posibilă fără acei hormoni.

"acei hormoni " nu tu i-ai descoperit ca sa fii sigur ca ei au legatura cu fericirea, prin urmare ADEVARUL e ca TU CREZI pe acei oameni de stiinta care SPUN (nu demonstreaza) ca au descoperit acei hormoni. Adevarul e ca inca nu se stie nimic sigur despre fericire.

Da nu tine de credința, ci de medicina care se bazează pe logica(stiinta demonstratiei). Avand in vedere ca exista medicamente care iti pot lua in cateva secunde orice stare de fericire, cred ca e clar ca acei hormoni exista si au un rol bine determinat. Eu nu cred, eu studiez medicina si din cate se vede, cam asta e realitatea in care nu trăiești doar tu ci toti.

Realitatea este aceea pe care o percepi cu organele de simt. Este stiut ca organele de simt nu sunt aparate de masura, ci ele sunt destul de aproximative. Urechea umana, de ex. nu percepe inaltimea sunetelor liniar asa cum o percepe un fregventmetru. Nota LA central, la un pian are 220 hz, octava superioara 440 hz iar cealalta octava superioara are 880hz. In mod normal ar fi trebuit sa aiba 660hz, dar urechea percepe o cu totul alta nota la acea frecventa. Nu toti vad la fel, unii vad mai putine culori, altii vad alb-negru. Daca marea majoritate a oamenilor ar vedea alb-negru, atunci cei care vad color ar fi considerati bolnavi, si asta de catre cei care studiaza medicina care dupa parerea ta ar cam sti destul de bine care e realitatea. Am facut odata o experienta. Eram cu un prieten si am pus un oscilator sa scoata un sunet, pe care apoi l-am tot modificat spre inalte pana ce prietenul a spus ca nu-l mai aude. Eu il auzeam, si am mai modificat cateva note muzicale si abia dupa aceea nu l-am mai auzit. Realitatea pentru prietenul meu era ca nu era nici un sunet iar pentru mine realitatea era ca exista un sunet. Cine stabileste care e realitatea? Stiu multe exemple care demonstreaza ca organele noastre de simt nu sunt capabile sa ne transmita informatii reale.

Exemplul tau nu are nicio legătură cu sentimentele care sunt generate de niste reacții chimice. Asa cum caracteristicile fiziologice sunt generate de niste hormoni,si senzatiile trupești/emoțiile sunt generate de niste chimicale. Tristețea e doar un deficit al acestora iar acest lucru e dovedit. Ca nu se stie ce substanțe lipsesc cu exactitate in creierul fiecărui om si can in ce concentrație,asta e altceva. Tu daca ai lua niste antipsihotice,te ai seca de orice urma de "fericire". Senzatiile de bine nu s ar simti intru cat receptorii ar fi "amorțiti". Atunci, cum ai mai stii tu cand esti implinit si cand esti atras sexual(excitat) de cineva? Nu ai mai stii. Nu ai putea simti plăcerea si nici senzația de bine după anumite realizării personale fiindca centrii de recompensa ar fi blocați. Eh, medicina nu e asa usoara încât să ne bazăm întâi de toate pe credințele proprii. Fie ca am crede noi in chimia creierului, fie ca nu, viata tot depinde de ea deci nu e asa cum am vrea noi sa fie aceasta REALITATE.